Europa politică - Paul Magnette - recenzie

1) Rezumat

Lucrarea autorului Paul Magnette, intitulată „Europa politică. Cetăţenie, constituţie, democraţie” cuprinde trei capitole: 1.Cetăţenia europeană,între piaţă economică şi federaţie politică, 2. Către o constituţie europeană, 3.Către democratizarea Europei, cât şi o serie de subcapitole. În această lucrare autorul ne expune idei despre democraţie, despre cetăţenia europeană şi despre constituţie.

Primul capitol îl deschide cu o paralelă între ceea ce reprezintă finalitatea Europei si scopul creării unei construcţii europene.. Acest scop este acela de stabilire a păcii, de inventare a unei noi maniere de a preveni tendinţele războinice ale popoarelor. Monnet şi Schuman, părinţii fondatori ai construcţiei europene, au convins pe leaderii timpului că pentru a se atinge acest scop ar trebui unificate societăţile civile, propunând înlăturarea barierelor vamale şi plasarea sub autoritatea unor instanţe comune sectoarele delicate ale cărbunelui şi oţelului. Acest proiect al construcţiei europene satisfăcea naţiunile favorabile liberului schimb dar entuziasma şi pe cei care visau la crearea unei federaţii politice.

O altă problemă dezbătută este cea a cetăţeniei europene, introdusă prin Tratatul de la Maastricht, însă acest concept este unul ambiguu. A fi cetăţean european înseamnă a fi membrul unei comunităţi politice noi. Însă prin Tratat nu se stabilea o relaţie între cetăţean şi Uniune, ci era doar un principiu care deschidea cetăţeniile europene unele către altele, şi care făcea ca străinii să aibă acces la unele drepturi care erau acordate doar naţionalilor. Cetăţeanul european avea unele drepturi dar ele erau limitate.

Cetăţenia europeană prezintă două aspecte total diferite: pe de o parte ea evocă drepturile cetăţeanului european în Uniune; pe de altă parte, ea descrie relaţiile pe care le întreţin popoarele statelor membre. Deschiderea frontierelor a dus la crearea unei pieţi unice, a unui spaţiu în care cetăţeanul câştigă liberatatea de a vinde şi de a cumpăra fără nici un obstacol. Ideea de cetăţenie poartă în sine aspiraţia formării unei societăţi civile, care să nu fie doar un teritoriu economic, ci şi un spaţiu civic. Unii consideră că această societate civilă comercială este o piedică în formarea unei conştiinţe colective din cauză că tinde să slăbească puterea publică.

Magnette punctează şi importanţa stabilirii unei legături între cetăţean şi Uniune prin intermediul alegerilor parlamentare europene. Deşi Parlamentul nu mai exercită decât o mică parte a funcţiei legislative, acesta rămâne o instituţie importantă a Uniunii. Însă alegătorii au înţeles că Parlamentul nu este „punctul nodal al sistemului politic european”, şi de aceea importanţa acordată alegerilor europene este destul de diminuată.

Cel de-al doilea capitol debutează cu o întrebare - ”Are Uniunea Europeană nevoie de o Constituţie? „- întrebare la care autorul încearcă sa dea un răspuns pe parcursul capitolului. Această chestiune este în centrul dezbaterilor despre Europa, şi pune în evidenţă trei idei despre Europa de azi. În primul rând se pune în evidenţă momentul de turnură în care se află Europa, în cel de-al doilea rând este ilustrată nemulţumirea numeroşilor lideri politici şi intelectuali faţă de un sistem comunitar construit prin decizii succesive, şi nu în ultimul rând, este reamintită importanţa culturilor politice naţionale.

Paul Magnette analizează noţiunea de „guvernanţă la niveluri multiple”. Termenul pune în evidenţă natura inedită a Uniunii, de guvernanţă la mai multe niveluri, sub-naţional, naţional, supra-naţional. Există însă două riscuri atunci când se insistă asupra prezentării caracterului maleabil şi variabil al „guvernanţei la niveluri multiple”. Primul risc constă în a caricaturiza statul naţional prin punerea în evidenţă a originalităţii Uniunii, iar un al doilea risc este reprezentat de transformarea conceptului de „guvernanţă la niveluri multiple” într-o categorie analitică hegemonică.

Unul dintre mesagerii constituţionalizării Uniunii este filosoful german Jürgen Habermas, chiar dacă iniţial acesta era adeptul unui spaţiu public fără formă precisă. Magnette evidenţiază nevoia existenţei unei Constituţii, chiar dacă o constituţie nu a provocat niciodată adeziunea cetăţenilor. Scrisă într-un mod clar şi concis, ea poate să alimenteze şi să menţină conştiinţa civică.