Fascismul

FASCISMUL

1. IDEOLOGIE SI IDEOLOGII

De-a lungul celei mai mari părți al secolului XX, lumea politică a fost dominată de ciocnirea a trei ideologii. În cel de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică și-a unit forțele cu democrațiile liberale ale Vestului pentru a învinge alianța fascistă a Germaniei, Italiei și Japoniei. După triumful asupra fascismului, comuniștii și liberalii au devenit curând inamici implacabili în Războiul rece care a durat mai mult de 40 de ani. O dată cu colapsul comunismului și dezintegrarea Uniunii Sovietice, terifianta, dar explicabila ciocnire a ideologiilor pare să fi luat sfârșit. Amenințarea comunistă a dispărut, imperiul răului a fost învins. Democrația liberală a învins, iar pacea și prosperitatea se vor răspândi cu siguranță în jurul globului.

Cuvântul „ideologie" este invenția unui cărturar francez, Antoine Destutt de Tracy (1754-1836), care a încercat în anii 1790 și la începutul anilor 1800 să fondeze studiul sistematic al originilor ideilor. De Tracy credea că acest studiu, ideologia, ar putea fi în aceeași măsură cu biologia, geologia sau zoologia.

Karl Marx (1818-1883) va folosi termenul de ideologie în același sens, de ascundere și miscare, dar 40 de ani mai târziu. În mâinile acestuia, conceptul de ideologie se referea la un set sau un sistem de idei a căror funcție era de a justifica și de a legitima conducerea societății de către clasa dominantă. Teoria lui Marx - și mai cu seamă concepția lui despre ideologie - nu a fost, desigur, neutră din punct de vedere politic. Ea a fost gândită, așa cum Marx a recunoscut cu promptitudine, ca o armă în lupta de clasă. Cu alte cuvinte, Marx a crezut că modalitățile dominante de gândire despre relațiile sociale de la un capăt la altul al istoriei nu erau altceva decât ideologii - o pledoarie subtilă și complexă pentru puterea și privilegiile clasei dominante.

O ideologie, este un set coerent și comprensiv de idei care explică și evaluează condițiile sociale, ajută oamenii să-și înțeleagă locul în societate și oferă un program pentru acțiune socială și politică. Cu alte cuvinte, o ideologie îndeplinește 4 funcții pentru oamenii care o urmează:

- Explicativa - o ideologie oferă o explicație asupra cauzelor care fac condițiile sociale, politice și economice să fie așa cum sunt, în special în timp de criză

- Evaluativa - cea de-a doua funcție a ideologiilor este aceea de a oferi standarde de evaluare a condițiilor sociale

- Orientativa - o ideologie oferă adepților săi o orientare și înțelegerea identității lor

- Programatica- orice ideologie spune adepților săi ce să facă și cum să procedeze

Pe lângă cele 4 funcții ale ideologiei, aceasta trebuie să îndeplinească cele 2 trăsături și anume:

să adopte un set de credințe asupra naturii umane;

să abordeze o concepție asupra libertății.

Natura umană reprezintă ideologia că indivizii trebuie să concureze între ei , astfel încât să obțină cea mai mare parte din resursele insuficiente., însă există și concepția că aceștia trebuie să colaboreze și să împartă bunurile între ei. Diferitele ideologii au concepții diferite asupra naturii umane, însă din orice ideologie, programul pe care îl prescrie este legat direct de propria concepție fundamentală asupra naturii umane.

Libertatea este descrisă ca abilitatea de a fi liber să faci ceva, însă libertatea politică este diferit și trebuie să se aibe în vedere următoarele componente - agentul, scopul, obstacolele . Agentul este reprezintat de un individ, o clasă socială, o rasă , un popor sau o specie.

Agenții au scopuri care pot să difere în funcție de ideologia lor, însă în calea atingerii scopului intervin obstacolele care pot fi reprezentate de resursele materiale, fizice, crime, idei sociale, ideologii.