Grupuri de Interes

1. Grupurile de interes. Noţiuni introductive

Viaţa politică este structurată şi de alte organizaţii decât partidele. Acestea sunt grupurile de inerese, numite de asemenea, grupuri de presiune. Mult timp acuzate în Franţa că ameninţă unitatea naţiunii, ele nu au obţinut niciodată recunoaşterea juridică a lobby-urilor americane. Cu toate acestea, ele participă la exprimarea pluralismului democratic.

Putem defini grupul de interes drept o organizaţie constituită, care în vederea apărării intereselor pe care la gestionează, va căuta să influenţeze puterile publice.

În interiorul sistemului politic, care operează, într-un mediu, activează unităţile politice. În calitate de unităţi politice pot apărea atât subiecţii individuali cât şi subiecţii colectivi: grupurile, partidele, sindicatele, mişcările.

În termenii cei mai generali, un grup este orice ansamblu uman, deosebit de societatea globală şi de sistemul politic global. Cu alte cuvinte, grupul este orice asociaţie, voluntară sau naturală ce se plasează între individ şi organizaţia politică centrală (în lumea modernă, de obicei statul), dacă adoptăm formule preponderent politice.

Gupul este atât familia, cât şi partidul, atât asociaţia sportivă ori culturală, cât şi confensiunea religioasă, atât sindicatul cât şi comunitatea locală, atât întreprinderea cât şi etnia.

Cuvântul “grup” poate fi întâlnit în expresiile: grup de interes” şi “grup de presiune”. În literatura patologică internaţională ambele expresii sunt deseori folosite ca sinonime, ceea ce nu este correct. Dar un grup de interes nu întotdeauna devine un grup de presiune. Diferenţa, se referă atât la scena în care operează grupurile cât şi la modalităţile de acţiune ce le sunt proprii.

Conform definiţiei clasice a lui David Truman, un grup de interes este “orice grup care, în baza uneia ori a mai multor atitudini împărtăşite, solicită altor grupuri din cadrul societăţii instaurarea, menţinerea sau sporirea formelor de comportament care corespund atitudinilor împărtăşite”.

Grupul de interes este privit ca “un grup de atitudini împărtăşite care avansează anumite revendicări faţă de alte grupuri ale societăţii” (Truman 1962).

Pentru a patrunde problema, ar trebui să începem cu evidenţierea faptului că grupul de interes este un actor din cadrul sistemului social şi că, în această postură el îndeplineşte funcţia de articulare a intereselor, adică acţiunea de a conferi raţionalitate, congruenţă, imagine, viabilitate acelor solicitări care vin din partea celor ce împărtăşesc o anumită atitudine vis-a-vis de alti actori ai sistemului social, precum şi în raport cu ei.

Sistemul social include atât subsistemul economic, cât şi subsistemul cultural, pot exista aici grupuri care manifestă urmărind, în mod exclusiv ori predominant valorile.

Trebuie să remarcăm că prezenţa unei culturi favorabile, pluralismului social este un factor important ad adiuvandum în dezvoltarea grupurilor de interes. Totuşi, grupului de interes poate să nu-i fie suficientă antrenarea în sistemul social. I-ar putea fi necesar, pentru apărarea şi pentru extinderea solicitărilor şi revendicărilor sale, accesul pe arena politică. Prin urmare un grup de interes devine un grup de presiune atunci când apare pe arena politică şi operează ca actor politic. Atât timp cât grupul se mişcă în cadrul dimensiunilor (sociale, economice, culturale) determinate de non-politic, acesta rămâne grup de interes şi trebuie calificat ca atare. Atunci când intră în politică şi atât timp cât rămâne în ea (căci poate şi s-o abandoneze odată ce îşi va considera atins scopul propus), devine grup de presiune.

Un grup de presiune poate exercita funcţia socializării politice, promovând fie apărarea valorilor existente (grupuri orientate spre inovaţie). Un grup de presiune poate fi şi un canal semnificativ de recrutare politică (exemplul care vizează acea perioadă de lupta după cel de-al doilea război mondial, când Federaţia Universitară Catolică Italiană a avut rolul de pepiniera pentru o parte însemnată a clasei diriguitoare democrat-creştine).

2. Caracteristicile grupurilor de interese

2.1. Un grup organizat

Un grup de interes trebuie să aibă o organizare durabilă, stucturată, în fruntea sa cu conducători capabili să aleagă strategiile de acţiune. Aceste criterii organizaţionale permit distingerea grupurilor de interes de simple mişcări ale mulţimii, manifestaţie (organizată, dar nu durabilă) sau revoltă (neorganizată şi eruptivă).

2.2. Apărarea intereselor

Interesul este o problemă, o plângere, o frustrare pe care un grup înţelege să o ridice la statutul de cauză care trebuie apărată. Nu este deci natural, ci situat în istorie şi construit prin intermediul actorilor sociali care vor încerca să-l prezinte ca legitim în faţa opiniei publice sau/şi a puterilor publice. Extrema diversivitate a intereselor apărate nu trebuie să ascundă necesitatea acestei “acţiuni de revendicare” (M. Offerlé, Sociologie des groupes d’intérêt, 1994). Astfel, asociaţiile de apărare animalelor (SPA) s-au creat şi dezvoltat în a doua jumătate al secolului al XIX-lea atunci când , din punct de vedere cultural, animalul a început să fie perceput ca o fiinţă vie şi nu doar ca un simplu mijloc de muncă.

2.3. Exercitarea unei presiuni

Un grup de interes se manifestă acţionând în moduri diverse asupra autorităţii publice abilitate să ia o decizie. Acest criteriu semnifică, pe de o parte, că interesul care trebuie apărat este bine conceput de către grup ca politică şi pe de altă parte, că obiectivul este influenţarea puterii şi nu cucerirea sau exercitarea ei. Aceasta distinge grupul de interes de partidul politic.

3. Tipologia grupurilor de interes

Aparţinând unei categorii foarte eterogene, grupurile pot să se claseze după caracterul global sau specializat al intereselor apărarte.

3.1. Grupurile de interes cu vocaţie globală

Definiţie. Obiectivul acestor grupuri este de a-şi asuma interesele unei categorii particulare a populaţiei a cărei existenţă sociologică este deja identificată: muncitorii, cadrele, ţăranii, femeile sau tinerii… Apărarea intereselor poartă asupra ansamblului aşteptărilor populaţia ţintă, de unde obligaţie pentru aceste organizaţii de a realiza o sinteza a cererilor, pentru revendicări coerente.