Grupuri de Presiune - Sindicalismul ca Studiu de Caz

In societatile de tranzitie, o data cu revigorarea societatii civile, apar si unele elemente ale mecanismului democratic, care antreneaza cetatenii in sfera politica, asigura realizarea jocurilor de interese prin metode de presiune si promovare a acestora. Grupurile de presiune si fenomenele de influenta s-au aflat , mai ales, in atentia autorilor apuseni (americani, francezi, germane, britanici etc.),de orientare pluralista, incepand cu secolul al XX- lea, dar interesul fata de acestea a crescut esential in perioada postbelica, de problema respective ocupandu-se, in special, A.F. Bentley, D. Truman, J.L. Walker Jr., M. Duverger, etc. Unul dintre analisti A. F. Bentley, fondatorul scolii pluralismului analitic, in lucrarea sa “The Process of Government: a Study of Social Pressure”, a intreprins una dintre primele tentative de analiza a problematicii grupurilor de presiun. El a pus baza fundamentarii atat conceptual, lingvistico-etimologice, cat si semantic a teoriei grupurilor de presiune, considerand ca aceste institutii politice exercita influenta preponderent asupra puterii legislative, fara a aminti si de alte aspecte ale problemei.

Istoria aparitiei conceptelor de “ grup de presiune” si “ grup de influenta” in literatura de specialitate dateaza din secolul al XIX-lea (Alexis de Tocqueville, Max Weber etc.). Formatiunile de grup, organizatiile cetatenesti, cluburile si societatile, asociatiile si sectele erau considerate atunci drept o supapa necesara pentru evitarea actiunilor si nemultumirilor sociale si mult mai rar ca mecanisme necesare optimizarii managementului sociopolitic. Cu toate defectele specifice abordarii exclusiv-pragmatice, utilitariste si pluraliste , scoala americana de cercetare a fenomenului social al presiunii politice exercitate de grupuri cetatenesti a fost si ramane una de referinta, separand pentru prima data conceptele de “grup de presiune” si “grup de influenta”.

Astfel, grupul de presiune este o organizatie ce exercita efectiv, influenta asupra factorului de decizie si prin aceasta asigura interactiunea dintre societatea civila si cea politica. Grupurile de interes sunt formatiuni, in cadrul carora se elaboreaza baza ideologica a unei eventuale actiuni de presiune. Orice grup de presiune poate fi si grup de interes, iar un grup de interese este un potential grup de presiune. Formarea societatii civile este rezultatul unei miscari spontane si creatoare a cetatenilor, care instituie benevol diverse forme de asociere politica sau apolitica, economica, culturala. In cadrul societatii civile cetatenii participa la activitatea unor asociatii, organizatii, cluburi, in vederea promovarii unei diversitati de obiective si interese. Aceste organizatii ale societatii civile, fiind relativ autonome in raport cu statul, reprezinta o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor nonstatale. Pe plan national sau pe cel local formele de asociere caracteristice societatii civile, avand obiective politice, profesionale, culturale, religioase, morale, reprezinta nu doar un cadru de manifestare a drepturilor indivizilor, ci si o contrapondere pentru forta statului sau pentru diversele combinatii de interese al institutiilor publice oficiale. In perioada postbelica, in cadrul societatii civile opuse celei politice, a fost lansat termenul de organizatie nonguvernamentala si de organizatie sindicala, in sensul desemnarii initiativelor asociative apolitice, nonprofit ale catatenilor, care difera de asociatiile de afaceri, de business, ca initiativa a cetatenilor intrprinzatori. Generalizand, amintim ca societatea contemporana, in baza proceselor istorico- sociale complexe capata urmatoarea structura: statul, business-ul si sectorul nonguvernamental, in aceasta acceptiune grupurile de presiune fiind niste mecanisme obligatorii si eficiente de influenta a autoritatilor intr-un sistem politic democratic.

Asadar grupurile de presiune au cateva caracteristici functionale, si anume : organizare, apararea intereselor, respectiv exercitarea de presiuni. Apartinand unei categorii eterogene, grupurile de interese se claseaza dupa caracterul global sau special al intereselor aparate. In ceea ce priveste vocatia globala, aceasta se manifesta in cadrul gruprurilor socio-economice (nu numai sindicatele) care apara interesele unei categorii particulare a populatiei a carei existenta sociologica deja identificata : muncitorii, cadrele, taranii, tinerii, etc. Pe de alta parte, grupurile de presiune cu vocatiei specializata se fac responsabile de a fi purtatoare de cuvant ale unei cauze specifice, la care se aliniaza in mod deschis orice participant. Acestia pot face parte din orice categorie sociala, spectrul cultural divers focusandu-se totusi pe apararea unui interes comun si circumscris.

Modalitatile de interventie pot fi directe (asupra puterilor conducatoare), fie indirecte (asupra opiniei publice susceptibile sa influenteze pe cele politice). Presiunile politice directe au ca instrument informatia, consultatia si actele de coruptie. Pe de alta parte, constrangerea si convingerea sunt atributele presiunilor indirecte. Acestea doua din urma se pot manifesta prin greve (obliga puterea sa cedeze), manifestatii publice, publicitate intensiva difuzata in mijloacele media.Fie ca au doar capacitatea de a impiedica "ceva" din a se produce (veto groups) sau genereaza initiative, grupurile de presiune incep sa se contureze din ce in ce mai mult, transformand usor, dar temeinic, procesele de decizie politica.