Importanta educatiei în procesul de pace Israeliano-Palestinian

La 29 noiembrie 1947 Națiunile Unite hotărau, prin Rezoluția 181, partajarea teritoriului Palestinei, aflată din 1920 sub administrație britanică, în două state, unul evreu și altul palestinian, lumea arabă a respins această decizie. Cu doar o zi înainte de expirarea mandatului britanic, în data de 14 mai 1948, David Ben-Gurion, președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina, a proclamat independența și fondarea Statului Israel. Chiar a doua zi după declararea fondării Statului Israel, cinci state arabe - Egiptul, Irakul, Transiordania, Libanul și Siria - au pornit o ofensivă armată pentru distrugerea statului nou înființat.

INTRODUCERE

Problemele educaționale au fost în mare parte excluse din eforturile anterioare de rezolvare a conflictului israeliano-palestinian. Acest studiu examinează modul în care părțile și mediatorii internaționali pot să creeze o cale de educație pentru procesul de pace care să creeze oportunități sporite și de creștere a șanselor pentru succesul procesului în ansamblu.

Președintele Barack Obama a declarat pe 4 iunie, adresându-se Universității din Cairo, că „noi toți trebuie să recunoaștem că educația și inovația vor fi moneda secolului XXI”. Acesta sublinia, în cadrul discursului cu privire la importanța inițiativelor educaționale, rolul pe care educația îl poate juca în pregătirea comunităților pentru schimbare. Acest aspect este deosebit de important in ceea ce privește procesul de pace dintre israelieni și palestinieni. Educația poate fi o importantă componentă în promovarea schimbării pozitive a valorilor sociale, a atitudinilor și a abilităților necesare pentru a depăși gravitatea conflictului și pentru a face față frustrărilor implicate într-un proces de pace. Pe de altă parte, educația poate consolida miturile și stereotipurile producătoare de conflicte, servind drept un câmp de luptă în care grupurile sociale sunt demonizate și diferitele comunități luptă împotriva istoriei și narațiunilor societății.

Educația a reușit să aducă o contribuție importantă reconcilierii, prevenirii conflictelor, reconstrucției post-conflict și reconstituirii societăților rupte de război, inclusiv în Irlanda de Nord, Africa de Sud, precum și Franța și Germania, după cel de-al Doilea Război Mondial sau în Polonia și statele baltice, după sfârșitul Războiului Rece. Adesea, contribuția educației în promovarea rezolvării conflictelor și reconcilierii nivelului de bază, a ajutat la construirea unui mediu favorabil în societate pentru o soluționare a păcii sau pentru punerea în aplicare a acesteia.

Este important de subliniat faptul că, acolo unde educația s-a manifestat, guvernul a acordat o atenție deosebită, alocând resurse și concentrându-se pe dezvoltarea și instruirea cadrelor didactice, precum și pe furnizarea de cadre didactice și de studenți cu abilități practice și instrumente care să încurajeze gândirea critică, mințile și atitudinile deschise a unora față de ceilalți, cât și față de propriul trecut.

În ciuda puterii educației de a pune în aplicare sau a întrerupe un proces de pace, aceasta nu a fost abordată ca o problemă importantă în procesele de pace menite să pună capăt conflictului dintre israelieni și palestinieni. Spre deosebire de domeniile finanțelor, securității, sănătății și mediului, niciunul dintre acordurile semnate de părți nu au abordat în mod direct nevoile care apar în sistemele de educație, ca urmare a conflictului, și nici nu au dovedit inițiative de încheiere a acordurilor de cooperare între cele două ministere de învățământ, după implementare. De fapt, de-a lungul acestor mulți ani, respectivii miniștrii ai educației nu s-au întâlnit în mod oficial pentru abordarea problemelor. În consecință, sistemele de învățământ nu au făcut schimbările necesare în programele școlare, în manuale și în programele de pregătire a tinerilor, a educatorilor și a întregii comunități educaționale pentru o perioadă de pace.

Organizațiile neguvernamentale au încercat să umple acest vid, la o scară mică, până în prezent, derulând programe și proiecte educaționale, care să implice subiecte precum analiza programelor școlare, crearea unor noi programe școlare și oportunități transfrontaliere de învățare pentru tineri și profesori. Chiar dacă instituțiile educaționale s-au dovedit a avea un caracter conservator față de programele puse în aplicare de organizațiile neguvernamentale, iar finanțele au fost limitate, unele dintre rezultate au fost promițătoare și pot servi drept bază pentru dezvoltarea mai multor programe strategice în viitor.

Mediatorii conflictului israeliano-palestinian sunt sfătuiți să includă ministerele educaționale în procesul de pace, invitându-i să joace un rol important în acesta. Astfel mediatorii pot da curs unor noi discuții în cadrul ministerelor, cât și între cele două ministere din tabere opuse, pentru a le ajuta să abordeze nevoile existențiale în propriile comunități și să realizeze obiectivul unui acord. Odată cu includerea educației în procesul de pace, riscurile de agravare a situației conflictuale se vor diminua, iar oportunitățile de mediere și de creștere a reușitelor, pe parcursul procesului, pot avansa semnificativ.

Această scurtă descriere a situației justifică motivul pentru care o metodă de educare a celor două țări ar trebui inclusă în negocieri și în textul unui acord în sine.

Acest studiu oferă de asemenea, recomandări practice despre cum mediatorii pot asista cele două țări aflate în conflict în crearea unei piste efective de educare, care să privească următoarele:

- Crearea unui obiectiv pentru ministerele învățământului, în scopul de a aborda ambele efecte ale unei perioade îndelungate de conflict, cât și provocările implicite din progresul relațiilor diplomatice, atunci când conflictul nu a fost pe deplin rezolvat.

- Abordarea educației în cadrul unui acord de pace, cu scopul de a crea structuri pentru susținerea și finalizarea unei înțelegeri.

- Dezvoltarea unor mecanisme în care problemele și frustrările care decurg din procesul unui acord de pace pot fi discutate și rezolvate în cadrul instituțiilor de învățământ și a rețelelor școlare.

Pe tot parcursul procesului, va fi important ca mediatorii să nu trateze superficial problema educației sau ca pe un semn al bunăvoinței părților implicate, ci dimpotrivă, va trebui tratat precum un efort concret de a răspunde nevoilor existente, care presează ambele sisteme educaționale.

IMPORTANȚA UNEI METODE DE EDUCARE ÎN REZOLVAREA CONFLICTULUI ISRAELIANO-PALESTINIAN