Modele Comportamentale în Alegerile Uninominale - Alegerile din România

A. Argument

Dat fiind faptul că România este o democraţie relativ tânără cu instituţii în curs de consolidare, alegerile au reprezentat un maxim interes atât pentru cetăţeni cât şi pentru statele democratice europene. Timp de aproximativ 15 ani Parlamentul Romaniei a fost ales pe baza votului proporţional pe liste, formându-se astfel o clasă politică care nu s-a ridicat in totdeauna la nivelul aşteptărilor. Din dorinţa de a reforma clasa politică şi de a-i ţine sub un control mai strict din partea cetăţeanului, reprezentanţi ai societăţii civile (Asociaţia Pro-Democraţia) înaintează în 2007 un proiect de lege prin care propune schimbarea votului proporţional pe liste cu votul uninominal. Prin aceata s-a dorit contactul direct al candidatului cu cetăţeanul, responsabilizarea clasei politice şi o mai bună reprezentare a cetăţeanului în Parlament. În 2008 s-a votat această lege, însă cu modificări consistente faţă de proiectul propus de APD şi alegerile parlamentare din 2008 au fost primele alegeri desfăşurate după modelul uninominal.

Datorită faptului că aceste alegeri au reprezentat o noutate atât pentru clasa politică dar mai ales pentru cetăţeni, mi-am propus să investighez principalele modele comportamentale ale cetăţenilor cât şi ale actorilor politici din spaţiu românesc.

B. Construcţia teoretică a cercetării

1. Obiective

O1: Relaţia dintre rezultatele partidelor la alegerilor uninominale din 2008 şi cele pe liste din 2004.

O2: Măsura în care cetăţenii sunt interesaţi de fenomenul politic.

2. Înrebările cercetării

Î1: În ce măsură există vreo legătură între rezultatele înregistrate de partide la alegerile uninominale din 2008 şi cele pe liste din 2004?

Î2: Sunt mai interesaţi românii de alegerile uninominale decât de cele pe liste?

3. Ipotezele cercetării

I1: Relaţia dintre rezultatele partidelor la alegerilor uninominale din 2008 şi cele pe liste din 2004.

H0: Nu există nici o legătură între rezultatele partidelor la alegerile uninominale din 2008 şi cele de la alegerile pe liste din 2004.

H1: Românii au avut o tendinţă de vot asemănătoare la alegerile uninominale cu cele pe liste.

H2: Românii au votat diferit la alegerile uninominale din 2008 faţă de cele pe liste din 2004.

I2: Măsura în care cetăţenii sunt interesaţi de fenomenul politic.

H0: Nu există nici o legătură între alegerile uninominale din 2008 şi măsura în care cetăţenii sunt interesaţi de fenomenul politic.

H1: Interesul românilor a crescut la alegerile uninominale din 2008 faţă de alegerile pe liste din 2004.

H2: Interesul românilor a scăzut la alegerile uninominale din 2008 faţă de cele pe liste din 2004.

4. Teoria

Sondaje de opinie au arătat că în condiţiile noului sistem de vot uninominal, mulţi români preferă în continuare să voteze un candidat promovat de partid, pentru ei această imagine fiind mai familiară decât complicaţiile noului mod de votare. Puţini au înţeles că de această dată că au votat numai din colegiul de reşedinţă şi că au avut de ales numai dintre persoanele care candidează pentru un loc de deputat sau senator în colegiul respectiv.

Noua lege electorală a împărţit ţara în circumscripţii şi colegii: 330 de colegii pentru Camera Deputaţilor şi 137 de colegii pentru Senat, adică exact numărul de mandate existente în prezent în cele două Camere ale Parlamentului. Colegiile uninominale au fost trasate astfel încât numărul locuitorilor să fie aproximativ egal cu cel din norma de reprezentare: un senator la 160.000 de locuitori şi un deputat la 70.000 de locuitori. Conform legii, diferenţa dintre cel mai mare şi cel mai mic colegiu nu poate fi mai mare de 30%. Numărul colegiilor din fiecare circumpscripţie electorală este dat de numărul parlamentarilor ce revin judeţului, în funcţie de câţi locuitori are fiecare judeţ. Practic, cu cât numărul locuitorilor unui judeţ este mai mare, cu atât vor fi mai mulţi parlamentari care să reprezinte regiunea în viitorul legislativ.

Fiecare partid şi-a nominalizat câte un reprezentant pentru fiecare colegiu. Pe lângă cei propuşi şi susţinuţi de partide au candidat şi 31 de candidaţi independenţi, care au avut nevoie de obţinerea majorităţii voturilor din respectivul colegiu pentru a intra în Parlament.

Persoanele care doresc să-şi exercite dreptul de vot trebuie să deţină acte de identitate valabile şi să se afle în ziua alegerilor în reşedinţa de care aparţin, practica listelor suplimentare pe care se putea vota în cadrul vechiului sistem de vot proporţional fiind desfiinţată. Anulată a fost şi practica urnei mobile, care a iscat numeroase controverse şi suspiciuni de fraudare a alegerilor în trecut. O persoană suferindă nu va mai putea apela la urna mobilă decât dacă poate dovedi cu acte în regulă situaţia sa medicală.

Pentru a vota pe 30 noiembrie, românii din dispora au trebuit să demonstreze, la rândul lor, cu acte eliberate de autorităţile din ţara respectivă, că au domiciliul sau reşedinţa în statul în care se află în momentul desfăşurării alegerilor parlamentare de acasă. De altfel, Ministerul de Externe a dispus măsuri pentru ca misiunile diplomatice româneşti să identifice documentele necesare pentru fiecare stat în care au funcţionat secţii de votare.