Paradigma Funcționalismului în Concepția lui David Mitrany

Introducere

David Mitrany s-a născut în 1888, în Bucureşti, fiind de origine evreiască. Influenţat de condiţiile sociale şi politice în care trăiau minoritarii în România, înainte de primul război mondial, Mitrany a decis, în 1908, să emigreze.

Din acel an, drumurile sale l-au dus spre ţări şi locuri deosebite, cunoscând oameni care i-au marcat formarea intelectuală şi profesională. Din 1908, el a rămas trei ani la Hamburg, unde a urmat cursurile de la KolonialInstitut. De aici a plecat în 1911 spre Marea Britanie, urmând cursurile de la London School of Economics (LSE). Profesorii pe i-a avut aici l-au influenţat în ceea ce priveşte metoda de cercetare şi analiză a societăţii atât din perspectivă economică şi politică, dar şi sociologică.

Marele Război i-a schimbat perspectiva, cercetările sale îndreptându-se spre înţelegerea sistemului internaţional şi al rolului şi oportunităţii statelor în acest sistem.

Contribuția lui David Mitrany la istoriografia studiului relațiilor internaționale a fost dezvoltarea unei abordări funcțional-sociologice în opoziție cu cea constituțional-politică.

Teoreticianul funcționalismului a gândit o formă total diferită a cooperării internaționale care să nu înceapă de la proiecte federaliste, ci de la necesitatea asigurării bunăstării. În spiritul școlii pluraliste liberale britanice, el a pledat pentru cooperarea internațională. Mitrany argumenta că interdependența națiunilor poate fi constituită prin cooperare la nivel tehnic și economic.

Privind în ansamblu întreaga operă a lui David Mitrany, remarcăm o evoluţie a concepţiei sale asupra organizării sistemului internaţional. Experienţele sale intelectuale şi profesionale, şansa de a participa la dezbaterea teoretică a relaţiilor internaţionale din perioada interbelică, i-au oferit cadrul de modelare a concepţiei sale privind organizarea sistemului internaţional.

Funcționalismul

Funcționalismul este prezentat ca o filozofie operativă care ar duce treptat, la o lume pașnică, unificată și de cooperare. Funcționalismul este în general considerat ca fiind critica cea mai profundă a cadrului realist a politicii internaționale.

Principala preocupare a funcționalismului este de a dezvolta organizațiile cooperatiste non-politice fragmentate, ceea ce va ajuta nu numai la stabilirea păcii ci și la prosperitate sigură. Cu toate acestea, atâta timp cât sistemul internațional continuă să se bazeze pe suspiciune și anarhie și războiul este acceptat ca un mijloc stabilit de stabilire a diferendelor internaționale. Instituția de stat-națiune este considerată a fi cel mai mare obstacol în calea promovării păcii și prosperității. Conștient de faptul aceste guverne au interese legitime și că statele-națiune nu vor fi desființate în mod voluntar, funcționaliștii pledează pentru o abordare graduală spre unitate regională sau globală. Acest lucru, cred ei, ar putea ajuta in cele din urmă ca structurile instituționale ale statelor-națiune să nu mai fie atât de rigide.

Funcţionalismul a fost considerat cea mai elaborată şi sofisticată încercare din punct de vedere intelectual de a înţelege nu numai dezvoltarea instituţiilor internaţionale dar şi sensul evoluţiei acestora. Teoria funcţionalistă promovează o viziune tehnocrată asupra conducerii societăţii, iar premisele ei se regăsesc în principiul subsidiarităţii (luarea deciziilor cât mai aproape de cetăţean). Aceasta viziune este si cea care a fost de-a lungul timpului subiectul multor critici.