Politici de Locuire în România

Contextul european si tendinte ale locuirii in Romania

In toate epocile autoritatile din diferite tari au urmarit o anumita politica de locuire ale carei obiective au evoluat in decursul timpului. Locuirea reprezinta o tematica aflata mereu in actualitate,atat pentru decidentii si administratorii responsabili cu gestionarea proceselor legate de acest subiect,cat si pentru profesionistii implicati in incercarea de rezolvare a problemelor specifice domeniului.

De aceea, studiul permanent al diverselor aspecte ale locuirii apare ca fiind absolut necesar pentru intelegerea contextului general al dezvoltarii socio-economice, locuirea reprezentand o oglinda adinamicii unei societati.

SPAŢII CU FUNCŢIE DE LOCUIRE

Locuirea: Condiţia esenţială, originară a oricărei aşezări omeneşti.

Zona (zonele) de locuit a unei localităţi :

- teritoriul în cadrul căreia funcţiunea de locuire are un caracter predominant.

- diverse grade de segregare funcţională, nu schimbă esenţial aspectele problemei.

- în interiorul zonei de locuit se grupează locuinţele, împreună cu elementele auxiliare acestora:1. dotări social-culturale

2. căi de circulaţie

3. spaţii plantate, de joacă, etc.

IMPORTANŢA SISTEMATIZĂRII ZONEI DE LOCUIT: - Adăposteşte una din funcţiile esenţiale ale oricărei aşezări umane (locuirea); Ponderea ei în teritoriul localităţii este foarte însemnată(80% localităţi mici40% oraşe mari).

Aspectele sociale ale locuirii:

Localităţile, înainte de toate, sunt un adăpost colectiv în care LOCUINŢELE formează ELEMENTUL PREDOMINANT.

Acestea oferă condiţii adecvate de temperatură, lumină, umiditate, linişte (asigură existenţă biologică) .In locuinţă se petrec multe dintre acţiunile şi evenimentele legate de viaţa individului şi a familiei sale.Locuinta se foloseşte ca loc de depozitare pentru obiectele de tip personale si de întreţinere a igienei corporale şi mentale, foloseşte şi ca loc de contact social.

LOCUINŢA ESTE SUPORTUL EXISTENŢEI NOASTRE CA INDIVIZI

În condiţiile vieţii moderne, oamenii sunt supuşi unor multiple solicitări; locuinţa participă la MENŢINEREA şi REFACEREA echilibrului fizic şi spiritual.

Având în vedere rolul locuinţei în asigurarea unui standard civilizat de viaţă (contribuie direct la aprecierea standardului) domeniul este supus interesului şi controlului legislativ şi administrativ, dezvoltându-se programe, având ca obiect atât aspectele cantitative (organizarea locuinţelor pentru toţi membrii societăţii) cât şi calitative (suprafeţe, confort, etc.)

Politica în acest domeniu, urmăreşte atât satisfacerea unor interese colective(reprezentate prin cerinţele de sistematizare ale localităţilor) cât şi individuale (asigurarea de locuinţe, dezvoltarea standardurilor acestora).

Tendintele generale ale locuirii in Romania pot fi mai bine intelese in contextul intelegerii continentului european. Viziunile politice privind viitoarea evolutie economica si sociala a Europei au fost formulate in deplina corelatie cu o serie de strategii privind dezvoltarea spatiala a teritoriului.

Premisele abordarii amenajarii teritoriului in spiritul obiectivelor Dezvoltarii Durabile se regasesc formulate intr-un document al Consiliului Europei din anul 1983. Carta Europeana a Amenajarii Teritoriului (Carta de la Torremolinos) este primul dintre demersurile care vizeaza dimensiunea europeana a activitatilor orientate catre o organizare spatiala mai buna in Europa, militand pentru gasirea solutiilor problemelor care depasesc cadrul national si tinde astfel la crearea simtamantului de identitate comuna.In noul context european, amenajarea teritoriului necesita in acelasi timp actiune la nivel local si gandire la nivel global.

La nivelul continentului european exista o structura densa de asezari umane care acopera partea centrala a Europei, incepand cu Marea Britanie, continuand cu Olanda, Belgia si Vestul Germaniei, pana la Estul si Vestul Alpilor si anume Italia, Cehia, Sudul Poloniei si Slovacia spre Ungaria.

Tarile de la Nord si Sud fata de aceste zone sunt mai putin populate si au un sistem urban mai putin dens. Acest lucru este adevarat pentru Irlanda, zonele nordice ale Marii Britanii, Norvegia, Suedia, Finlanda, Estonia, Letonia si Lituania.

Analizele efectuate in ultimul timp reflecta disparitati in ceea ce priveste dezvoltarea spatiala echilibrata a retelei de orase, dintre spatiul central European si Romania si arata distanta dintre elementele care definesc locuirea la nivelul teritoriului dintre cele doua spatii. In plus, fata de teritoriul continetului, Romania apare, in cea mai mare parte, ca o regiune cu un puternic declin demografic, cu exceptia Moldovei. Aceste elemente, accentueaza decalajul in ceea ce priveste potentialul de structurare in tara noastra a unui sistem policentric puternic. In acest context, se poate afirma ca Romania nu dispune in prezent de mai multe Arii Metropolitane de crestere (MEGAS – Metropolitan Growth Areas), in afara de Bucuresti si Timisoara. Aceasta inseamna ca una dintre prioritati o reprezinta identificarea celor mai favorabile aglomerari urbane capabile sa sustina in viitor o astfel de dezvoltare. Integrarea in relatiile spatiale cu centrul Europei se poate obtine prin intalnirea policentrismului la toate nivelele de agregare spatiala in cadrul teritoriului national si prin deschiderea catre estul continentului, atunci cand conditiile o vor permite.