Problemele și perspectivele diplomației publice și culturale în relațiile internaționale actuale

Cultura este ceea ce deosebește indivizii de celelalte ființe vii, iar în contextul globalizării, când armele reci nu sunt acceptate în lupta pentru consolidarea influenței, cultura devine o modalitate de a promova interesul național pe arena internațională, prin intermediu unor evenimente organizate, structuri sau strategii specializate, caracteristice diplomației publice și culturale. Patrimoniul cultural tangibil și intangibil servesc comoara fiecărei țări și națiuni în parte, ceea ce permite utilizarea acestuia pentru promovarea intereselor pe termen scurt și lung, în special pe arena internațională în contextul mai multor valuri de democratizare și globalizare. Aici, în special apar ca metode des utilizate, diplomația publica și diplomația culturală care sunt lature democrației clasice, ce au apărut datorită evoluției continuu a relațiilor internaționale. Ținând cont de importanța și universalitatea acestora, tot mai des este discutabil locul și rolul diplomației publice și culturale pe arena națională și internațională, la fel, problemele și perspectivele acestora în contextul relațiilor internaționale actuale.

Din cele expuse mai sus reiese că, diplomația publică și diplomația culturală sunt menite de a apela la diferite metode pentru promovarea unor țeluri impuse de politica externă a unui stat, ca exemplu pot fi: interes național ori cel politic. Susținerea diversității prin manifestarea unor aspecte a culturii naționale permite diplomației publice de-a se apropia de aspecte de tip socio-cultural, ceea ce nu se reușește atât de bine de către diplomația clasică, facilitarea dialogului intercultural permite relatarea unor elemente indispensabile unei țări sau culturi aparte. Utilizarea strategiilor ce vizează evidențierea locului și rolului patrimoniului național nu doar în cadrul politicii naționale, dar și cele externe. Parcurgând etapele evoluției culturale, totuși rămâne extrem de actual de a promova și extinde interesul național, valori, patrimoniul cultural în afara hotarelor țării sale, ca o metodă de-a stabiliza și consolida poziția politică a țării în cadrul relațiilor internaționale. Acestea metode și tactici de promovare a culturii naționale determină caracterul inovator al stabilirii relațiilor politice la nivel internațional.

Dacă ne referim la perspectivele diplomației publice și diplomației culturale, putem face referire la literatura de specialitate ce marchează o eră nouă a conceptului de diplomației publice, numită nouă diplomației publică, ce include unele diferențe în abordare, are loc introducerea altor actori în gestionarea și în aplicarea metodelor utilizate de către diplomația publică clasică, utilizarea internetului pentru transmiterea informației este o altă caracteristică diplomației publice actuale. Are loc înlocuirea conceptului tradițional de propagandă ca o parte componentă sau sinonimul diplomației publice, precum astăzi are loc utilizarea conceptului derivate din din marketing, cum ar fi branding-ul de tara, branding-ul de locație, adică are loc accentuarea rolului imaginei internaționale, la fel, ca și importanța branding-ul și pe putere soft. Caracteristica principală a noilor abordări devine comunicare pe verticala, de sus in jos, iar principala sarcina a diplomației publice devine crearea și stabilirea de relații. Toate acestea servesc ca premise pentru dezvoltarea multilaterală a diplomației publice și culturale, marcând și evidențiind încă o dată perspectivele multidimensionale ale acesteia.