Extras din referat

1. Caracteristicile globalizării şi consecinţele asupra diplomaţiei preventive

Globalizarea este un subiect controversat. Globalizarea, un termen nou, dar intre timp omniprezent, este instrumentalizat pentru a răspunde unor interese variate. Recunoaşterea acestor procese aduce beneficii care depăşesc graniţele discuţiei cu privire la globalizare.

Atunci când ne ocupam de subiectul "globalizare" trebuie să avem în vedere şi dezbaterea actuală cu privire la problemele centrale şi de viitor care vizează atât politica cât şi educaţia. Nu există o definiţie a globalizării într-o forma universal acceptată şi probabil nici definitivă. Acest motiv rezidă în faptul că globalizarea include o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă, atingând domenii diferite ale societăţii, aceasta putând fi un fenomen, o ideologie, o strategie sau toate la un loc.

În prezent, în rândul analiştilor vieţii economice şi internaţionale contemporane, s-a conturat o largă convergentă de opinii în vederea aprecierii faptului că lumea s-a schimbat profund, că se află într-o stare de permanentă tranziţie economică şi politică. Globalizarea este un cuvânt la modă. Fiecare forma de organizare a lumii are potenţialul său de libertate, de creaţie, de pericol şi de oroare. Globalizarea este cumva ceea ce poate fi numit “dezintermedierea politică”, adică slăbirea tuturor structurilor intermediare între problemele locale şi indivizi.

Globalizarea reprezintă o integrare la nivel mondial a pieţelor financiare, statelor unite şi tehnologiilor în cadrul unei pieţe libere capitaliste, la o scara nemaiîntâlnită până în prezent.

Globalizarea poate fi concepută ca un proces ori ansamblu de procese, ce cuprind transformarea într-o organizare spaţială a relaţiilor sociale şi tranzacţiilor, exprimată prin intermediul fluxurilor transcontinentale sau inter-regionale şi reţele de activităţi, interacţiuni şi putere.

Ulrich Menzel definea globalizarea drept “intensificarea cantitativă şi calitativă a tranzacţiilor ce depăşesc limitarea impusă de graniţe, concomitentă cu expansiunea spaţială a acestora“ iar autorii Schumann şi Martin afirmau despre aceasta că este “un proces al creşterii numărului legăturilor dintre societăţi şi domenii-problemă“.

Globalizarea reprezintă un proces istoric, un rezultat al inovaţiilor şi al progresului tehnologic, referindu-se de asemenea la o creştere continuă a economiilor lumii, datorată în special fluxurilor comerciale şi financiare. Nu poate fi însă trecut cu vederea faptul ca globalizarea cuprinde cu mult mai mult decât integrarea sporită a economiei mondiale: de aceea, ea nu poate fi limitată strict la procesele economice, lucru care se întâmplă însă de multe ori. Diferitele discipline ştiinţifice implicate precum ştiinţele economice, istorice, politice şi sociologia, întâmpină probleme atunci când urmează să definească această noţiune. Acest lucru nu este de altfel de mirare, deoarece această încercare de a „delimita delimitările“ este aproape imposibilă.

În sens larg, globalizarea poate fi definită ca fiind procesul deosebit de dinamic al creşterii interdependenţelor dintre state, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaţionale, în tot mai largi şi variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale şi având drept implicaţie faptul că problemele devin mai curând globale decât naţionale, cerând la rândul lor o soluţionare globală.

Globalizarea a devenit un proces obiectiv, implacabil, ce se desfăşoară cu o viteză deseori ameţitoare şi greu de urmărit, cuprinzând în sfera sa, cvasitotalitatea statelor lumii.

Totul pare să graviteze în jurul noii ideologii a globalizării, care a creat noi aliniamente opuse în cele mai diverse cercuri de pe intreaga planetă. De aici apar diverse controverse cu caracter teoretic, dar ăi aversiuni sau încleştări ce devin deseori, violente. Din păcate, în ţara noastră globalizarea este privită într-un mod diferit de către mediile economice, politice şi culturale, pe când în marea masă de cetăţeni, ea este privită ca şi un concept abstract, ori în cel mai rău caz, nu s-a auzit de aşa ceva.

Aceasta carenţă de informare face ca fenomenul globalizării să fie tratat în mod superficial am putea spune, chiar şi de către acei care ar trebui să fie direct interesaţi de consecinţele pe care aceasta le are şi le va avea în Romania.

În ansamblu, globalizarea poate fi privită prin prisma a doua aspecte majore şi anume:

- reprezinta un fenomen ireversibil;

- este un fenomen ce nu poate fi evitat.

Abordarea acestor două aspecte presupune unghiuri de vedere opuse şi păreri contradictorii. Există voci care consideră globalizarea ca pe un fenomen preponderent pozitiv, aducându-se argumente în acest sens, precum comunicarea prin intermediul internetului, dar există deopotrivă şi voci care afirmă că globalizarea are şi aspecte preponderent negative, fiind de fapt un fenomen artificial, creat de organisme ca FMI, Banca Mondială şi Organizatia Mondiala a Comerţului, care sub paravanul unor obiective declarate drept nobile, ca ajutorarea ţărilor slab dezvoltate şi combaterea sărăciei, urmăresc interesele marilor puteri şi a puternicelor companii multinaţionale.

România se situează pe o pozitie de mijloc, fapt ce înseamnă că dăm într-un fel sau altul dreptate ambelor tabere. Însă, ceea ce ne distinge este aceea că globalizarea va avea ca finalitate pierderea identitaţii naţionale şi a celei umane.

Procesul de globalizare a fost iniţial un proces de natură economică, însă a ajuns să afecteze treptat sfera politicului, cea a securităţii, a culturii, a relaţiilor sociale, şi nu în cele din urmă, cea a diplomaţiei.

Iniţial, globalizarea economică a presupus extinderea pieţei şi a economiei naţionale la nivel mai întâi regional şi ulterior mondial, pe baza unei crescânde interdependenţe dintre actorii economici publici şi privaţi şi a extinderii principiilor liberei concurenţe şi liberei iniţiative. Totodată, alţi factori care au declanşat şi ulterior consolidat globalizarea au fost conştientizarea dezavantajelor economiilor închise, autarhice, şi dispariţia considerentelor ideologice în conducerea relaţiilor economice între state.

Conceptul noului mileniu se referă la transformările profunde, aberante chiar, produse în lumea noastră, astăzi divizată în state-naţiuni, unele cu o relativ robustă identitate naţională şi culturală, altele aflate în sfera de influenţă a celor puternici şi stabili. Aceste ţări cu o identitate proprie constituie elementul de bază pe care se clădeşte fundamentul sistemului global.

Globalizarea vine grăbit, constant şi, de cele mai multe ori, insinuant, erodând “zidul naţional” şi impunând o nouă existenţă. Întrebarea care rămâne este : către ce ne îndreptăm ?