Regulile de organizare a recepțiilor diplomatice, oficiale și neoficiale, dineurilor oficiale și dineurile cu bufet

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate .Normele de protocol, cele de ceremonial, etichetã şi curtoazie s-au aflat într-o constantă evoluţie aş putea spune până în secolul XIX. Timpul a fost cel care a decis normele protocolare, datorită schimbărilor sociale şi politice inevitabile. Chiar dacă în ziua de azi se spune că protocolul este ca şi o limbă moartă, acest lucru trebuie contrazis. Protocolul este o parte din ceea ce reprezintă viaţa unui om, iar în timpul nostru prea puţini îşi dau seama de acest lucru. El ţine de timpurile vechi şi nu face altceva decît să îmbogăţească şi să înfrumuseţeze viaţa prin regulile lui. De ce e important protocolul? Pentru că prin intermediul lui, prin atitudine şi gesturi un om transmite celui sau celor cu care realizează un dialog un mesa Protocolul nu trebuie înţeles ca fiind o formalitate, un lucru care se impune de la sine în societate, ci prin el trebuie să se demonstreze repectul pe care oamenii îl au unii faţă de alţii, indiferent de ce religie au sau din ce parte a lumii sunt.

Divertismentul reprezintă unul dintre momentele importante în afaceri, dar care necesită o pregătire şi o atenţie specială. Atitudinea atentă alocată invitaţilor din partea gazdei, organizarea până în cel mai mic detaliu al evenimentului şi serviciile aproape ireproşabile pot aduce şanse de reuşite în potenţiale afaceri sau viitoare propuneri. O petrecere nereuşită de cel mai multe ori face ca încrederea în persoana care îi invită pe oamenii din înalta societate, în cazul nostru, referindu-ne la oameni din zona diplomaţiei, preşedinţi,secretari de stat ,etc. să scadă. Organizarea petrecerii depinde de factori precum: lista oaspeţilor, modul de invitare, primirea musafirilor, alegerea meniului. Gastronomia joacă un rol foarte important inclusiv în zilele noastre. Pentru o cât mai bună comunicare cu ţările lumii este necesară cunoaşterea tradiţiilor culinare ale altor popoare, precum şi alte valori necunoscute nouă.

Conform Dicţionarului explicativ al limbii romane o “Receptie este o reuniune, un banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale)” Deoarece o petrecere de acest nivel are un puternic caracter politic, la ea participă un număr foarte mare de oficialităţi. Printre nenumăratele roluri care i se atribuie unei recepţii diplomatice, în cadrul unei astfel de organizări au loc un imens schimb de opinii şi culturi. Recepţiile diplomatice sunt gazda colaborărilor, negocierilor, iniţiativelor. Practic activitatea diplomatică este cea care impune unui invitat prezenţa sa la un astfel de eveniment.

Scopul şi obiectivele referatului. Scopul referatului rezidă în efectuarea unei cercetări ample şi detaliate a specificului receptiilor diplomatice în relatiile între state .

În realizarea scopului ne-am propus următoarele obiective:

• cercetarea determinărilor conceptuale, tipologice şi funcţionale a recepţiilor diplomatice.

• stabilirea unor forme specifice de recepţii .

• identificarea pasilor esentiali in realizarea recepţiilor diplomatice

• evaluarea problemei diferentilor culturale în pregătirea unei recepţii diplomatice.

Cuvintele cheie: recepţie, dineu, buffet, invitaţie, plasament la masă, meniu, listă de invitaţi.

1.Din istoricul recepţiilor

Printre activităţile cu caracter protocolar se numără recepţiile oficiale şi dineurile de gală. Dacă vom face o mică incursiune în istorie, ne vom da seama că aceste importante activităţi erau cunoscute încă în îndepărtata Antichitate. Mesele care se organizau în acele timpuri erau însoţite de ceremonii, respectau un anumit protocol, marcînd în acest mod viaţa primelor comunităţi umane.Urme ale banchetelor le găsim în sursele istorice ale timpurilor apuse, diverse cronici, epopee, legende care ne redau imaginea lor captivantă în jurul cărora s-au derulat aventuri uimitoare, s-au făcut declaraţii de dragoste, s-a ascultat muzică şi romanţe, s-au conturat rivalităţi politice, s-au pregătit lovituri de palat etc.

În lumea veche la banchete participau numai bărbaţii, în timpul cărora se dansa, se asculta muzică. Mai tîrziu la aceste ospeţe s-au alăturat spectacolele de teatru. Şi-a făcut apariţia obiceiul de a spăla picioarele invitaţilor la intrarea în casă (Grecia), de a folosi lighenele de spălat cu şerveţele (cazul Romei), sau, mai tîrziu, în perioada Renaşterii, servirea mesei de către nobili în prezenţa supuşilor. Mesele au dat naştere obiceiurilor sociale rafinate. A început să se practice discursul şi toastul, să se facă schimb de cadouri. Muzica şi dansul au

devenit atributele indispensabile ale banchetelor, începe să se profileze tot mai mult rolul de diriguitor al stăpînului şi imaginea oaspetelui de onoare. Pe măsura scurgerii timpului banchetele şi-au lăsat amprente vizibile în viaţa oraşelor medievale ale Europei care s-au îmbogăţit în urma cruciadelor, unele din ele reuşind să se transforme în centre de eleganţă şi lux. În Epoca Modernă banchetul a evoluat căpătînd contururile pe care le-a atins astăzi, înlăturînd unele norme şi obiceiuri depăşite de timp pentru a se transforma într-un eveniment social semnificativ. În accepţiunea de azi, banchetul este un dineu sau o cină splendidă la care vin diverse persoane pentru a sărbători un oarecare eveniment. Banchetul poate să aibă un caracter mai solemn şi în acest caz este precedat de un aperitiv şi chiar poate fi urmat de un concert sau spectacol de dans. În timpul banchetului pot fi interpretate fragmente de muzică. Atît aperitivul, concertul, dansul, cît şi spectacolul trebuie să fie în unison cu ţinuta înaltă a banchetului.