Rolul diplomatiei culturale în procesul de management al crizelor și prevenire a conflictelor

I. MOTIVAȚIA CERCERĂTII

Sistemul Securității internaționale este unul dinamic, un mediu activ, care poate fi caracterizat ca fiind heteroclit. Astfel unicitatea și diferențele clar vizibile între actorii care acționează la scară internațională determină caracterul impredictibil al viitoarelor evoluții ale mediului de securitate. Natura influențelor care își fac simțită prezența în câmpul relațiilor internaționale este extrem de variată, lucru care a determinat schimbări însemnate în structura originală a actorilor prezenți pe scena internațională. Numărul și caracterul actorilor de pe scena internațională s-a diversificat din multe aspecte, statele reprezintă actorii principali însă reprezentarea intereselor claselor a fost suplimentată de corporațiilor și organizațiile multinaționale și transnaționale.

Istoria politică globală este una atât multipolară cât și multi-civilizațională, în viziunea lui Huntington „istoria lumii este istoria civilizațiilor. Este imposibil să gândești dezvoltarea omenirii în orice alți termeni,” civilizațiile se identifică tocmai prin elemente precum cultura, obiceiuri, religie. Emergența pe scena internațională a civilizațiilor orientale este rezultatul unei extinderi a forțelor economice, militare și politice.

În contextul evoluției culturale continue a statelor, a civilizațiilor, istoria dovedește lumea ca fiind veșnic fascinată de universalism, de unitate în diversitate. Provocarea schimbărilor mediului de securitate, a paradigmei sistemului internațional de securitate, constă tocmai în neputința aproximării modalității sau perioadei schimbări. Pluralismul teoretic îndeamnă la rațiune și nu la desemnarea unor viitoare scenarii milenariste. Cei mai mulți considerând că ecletismul teoretic este calea viitorului.

II. DIRECȚIA CERCETĂRII

Complexitatea structurală a cadrului internațional generează noi mari provocări. Tendința milenară este de a ne îndrepta atenția spre globalizare, crizele economice, ritmul rapid al schimbării care pune bazele țărilor, societăților și comunităților, precum și problemele ecologice, ca fiind provocări esențiale, însă toate acestea ne amintesc de amenințările la adresa dezvoltării nesustenabile, de eradicarea sărăciei, de inegalitățile în creștere și de lipsa viitoarelor perspective pentru categoriile sociale întregi, în special pentru tineri, în centrul acestor provocări se află aspirația neabătută pentru pace.