Rusia - Nouă Putere Globală

RUSIA – NOUĂ PUTERE GLOBALĂ

A determina dacă Rusia a renăscut din „cenuşa URSS” ca nouă putere globală presupune analizarea unei situaţii internaţionale complexe, care se află încă sub semnul incertitudinii. Schimbările importante înregistrate pe plan mondial sunt legate de prăbuşirea regimurilor comuniste, care determină necesitatea stabilirii unei noi ordini şi a unor noi raporturi de putere între state. Pentru elucidarea acestei probleme este nevoie să urmărim parcursul Rusiei, etapele prin care a trecut până a ajunge în stadiul actual. În acest scop trebuie avute în vedere: momentul care a produs ruptura, evoluţia ulterioară, asimilarea schimbărilor, dezvoltarea economică, noua strategie adoptată, relaţiile cu celelalte state.

PRĂBUŞIREA REGIMULUI COMUNIST ŞI A BLOCULUI SOVIETIC

În august 1991 a avut loc o tentativă de lovitură de stat, care a fost echivalentă cu începutul sfârşitului pentru Uniunea Sovietică. Acest eveniment, deşi nu şi-a atins scopul propriu-zis, a contribuit la dezmembrarea Uniunii. După acest moment, multe naţiuni au început să formuleze declaraţii de independenţă. Sprijinul majoritar acordat independenţei în cadrul referendumului privind autodeterminarea, care a dus iniţial la alcătuirea unei confederaţii între Rusia, Bielorusia şi Ucraina şi apoi la destrămarea URSS, a fost evenimentul care a marcat colapsul statului comunist.

Toate aceste transformări, precum şi alţi factori importanţi au condus la demisia lui Mihail Gorbaciov, de la preşedinţia URSS, fapt care a marcat, practic, finalul a ceea ce Vladimir Ilich Lenin fondase în octombrie 1917.

S-au pus numeroase întrebări cu privire la factorii care au dus la scindarea URSS. Majoritatea răspunsurilor gravitau în jurul influenţei pe care au exercitat-o SUA şi s-a vorbit, în primul rând, despre conflictul dintre cele două state, care a durat aproape 42 ani, cunoscut sub numele de Războiul Rece. Mai mult, s-a pus problema dacă, într-adevăr, politica practicată de Ronald Regan a fost cea care a destabilizat Uniunea. Cert este un lucru şi anume faptul că, politica de echilibru a SUA a dat rezultate şi acestea au ieşit mult mai bine din război decât URSS. Ele au ştiut să îşi exploateze avantajele, şi-au dezvoltat tehnologia şi au oferit sprijin economic şi militar statelor anti-comuniste.

Desigur că un alt factor important a fost comparaţia pe care statele membre URSS au putut să o facă în ceea ce priveşte dezvoltarea economică a celorlalte ţări din afara blocului comunist. „Puterea sovietică era complet dezechilibrată. Pretenţiile sale la statutul de superputere derivau exclusiv din armată. Economia, o epavă dărăpănată pe plan intern, conta foarte puţin în sistemul mondial. Câtă vreme avea un randament excelent în câteva sectoare legate de apărare, know-how-ul tehnologic general era înapoiat, gripat de secretomanie paranoidă. Telecomunicaţiile-i erau abominabile. Sistemul de învăţământ era mediocru, iar mijloacele de informare, sub control centralizat, înapoiate şi cenzurate cu străşnicie” .

Colapsul Uniunii Sovietice a lăsat SUA ca unică superputere la nivel mondial.

Dezmembrarea URSS a însemnat încetarea exercitării controlului comunist asupra statelor din estul Europei şi a lăsat libertate de acţiune Statelor Unite. Dar, în acelaşi timp, această scindare împreună cu dezvoltarea tehnologică au permis mai multor state să aibă acces la armele de distrugere în masă, ceea ce a dus la formarea unor organizaţii teroriste (spre exemplu Al-Qaeda), ce reprezintă un important pericol pentru securitatea SUA.

După Războiul Rece, situaţia, pe plan internaţional, era incertă; un singur lucru, părea stabilit şi anume, că SUA devenise unicul lider la nivel mondial, cealaltă superputere concurentă înregistrând un declin, tradus prin scindarea URSS.

NOUA SITUAŢIE – ADAPTAREA LA SCHIMBĂRI

În 1991, Rusia înregistrează o cotitură în politica sa internă şi externă; ea se îndreaptă spre democraţie şi spre economia de piaţă. Acest lucru implică, în mod evident, schimbarea poziţiei sale pe scena internaţională, solicitând un grad mai mare de participare la viaţa internaţională. Rusia joacă un rol remarcabil în formarea noului sistem de securitate.

După căderea regimului sovietic, Rusia se transformă într-o republică independentă. În ciuda acestor transformări, ea este cea care poartă majoritatea responsabilităţilor lăsate în urmă de URSS. Rusia a urmat drumul spre democraţie şi spre capitalism, un drum care n-a fost deloc uşor. „Era Powershft-ului abia a început şi deja, s-ar părea, viitorul se repede să ne înhaţe. Cu «Estul» în frământare, «Sudul» tot mai divizat şi puterile de frunte din «Vest» – Europa, Japonia şi America – pe curs de coliziune, avem în faţă o frenetică şi nesfârşită rundă de summit-uri, conferinţe, tratate şi misiuni, diplomaţii întâlnindu-se să construiască o nouă ordine globală” .