Sistemul de Securitate European

SECURITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi la adapost de orice pericol; sentiment de încredere si de liniste pe care îl da cuiva absenta oricarui pericol. f Protectie, aparare. b Securitate colectiva = stare a relatiilor dintre state, creata prin luarea pe cale de tratat a unor masuri de aparare comuna împotriva unei agresiuni.

– Din fr. sécurité, lat. securitas, -atis.

Securitatea este esentiala si necesara vietii indivizilor, colectivitatii, cât si tutror statelor; se poate pune si problema ca practic orice domeniu al vietii si mediul individual si social are nevoie de securitate, cu alte cuvinte normalitatea sociala în sine înseamna securitate.

Pe parcursul istoriei s-a ajuns bineînteles la redefinirea securitatii, datorita perceptiilor diferite, a mediului expus la un cumul de factori variati, astfel Barry Buzan afirma, citez „Securitatea se refera, în primul rând, la destinul colectivitatiilor umane si numai în al doilea rând la securitatea personala a indivizilor ” (People, States and Fear – Hervester Wheatsheaf, Londra, 1991, p.19 ) si de ce nu un „produs de consum larg”.

1.COMUNITATEA EUROPEANA

Comunitatea Europeana a fost înfiintata la Roma sub numele de Comunitatea Economica Europeana (CEE), la data de 25 martie 1957, de catre cele sase state membre (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda) ale Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO). Constituirea CE a avut la baza Tratatul privind constituirea Comunitatii Europene. Denumirea sa initiala a fost Tratatul privind constituirea Comunitatii Economice Europene, actul având însa si alte denumiri uzuale, cum ar fi “Tratatele de la Roma” sau “Tratatul CEE” Clauzele tratatului au fost elaborate în cea mai mare parte în cadrul Conferintelor de la Bilderberg. Concomitent cu CE s-a constituit si Comunitatea Europeana a Atomului (CEA, astazi EURATOM). Împreuna cu CECO (constituita deja din 1951) au aparut atunci trei comunitati, numite si Comunitatile Europene. Prin Tratatul de fuziune au fost puse bazele unor organe comune de conducere, printre acestea numarându-se Comisia si Consiliul unic. Constituita initial pe o perioada limitata la 50 de ani, CECO a fost integrata în CE în anul 2001 prin Tratatul de la Nisa (intrat în vigoare în 2003). CECO nu mai este deci o institutie de sine statatoare.

Odata cu constituirea Uniunii Europene (UE), s-a schimbat si denumirea CEE în “Comunitatea Europeana”, urmând ca “Tratatul CEE” sa devina “Tratatul CE”. Aceste schimbari au exprimat transformarile calitative suferite de CEE de la o simpla comunitate economica la o uniune politica. Cu toate acestea, existenta celor trei comunitati subsidiare (CECO, CEA, CE) nu a avut nimic de suferit în urma acestei noi denumiri, deoarece aceasta nu presupunea si unificarea formala a celor trei comunitati.

În procesul de constituire al UE au fost redenumite si alte organe ale CE:

- Consiliul Comunitatilor Europene poarta din 8 noiembrie 1993 denumirea de Consiliul Uniunii Europene.

- Comisia Comunitatilor Europene s-a transformat în Comisia Europeana.

- Curtea de conturi si-a schimbat denumirea pe 17 ianuarie 1994 în Curtea Europeana de Conturi. Actele juridice adoptate de aceste organe ramân în continuare acte juridice ale fiecarei comunitati în parte.

Datorita scaderii importantei CECO si al rolului restrâns al EURATOM, CE a devenit azi nucleul Comunitatilor Europene, care reprezinta la rândul lor primul si cel mai important pilon al Uniunii Europene. Obiectivul acestora consta în realizarea unei piete comune si – pornind de la aceasta – a unei uniuni economice si monetare. Pe lânga aceasta, CE raspunde de o serie de alte domenii politice, cum ar fi: transporturile, protectia sociala, cercetarea si tehnologiile moderne, sanatatea, educatia, cultura, protectia consumatorilor, dezvoltarea economica.

În anul 2002, clauzele prevazute în Tratatul privind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului au fost asimilate în Tratatul CE, deoarece Tratatul CECO expirase dupa perioada stabilita de 50 de ani.

2.SISTEMUL DE SECURITATE EUROPEAN

Înca de la înfiintarea ei, Comunitatea Europeana a urmarit interconectarea sistemelor economice ale statelor membre. Pornita initial ca o uniune vamala, cu scopul de a controla productiile de carbune si otel ale Germaniei, integrând economia acesteia într-un sistem european mutual, Comunitatea Europeana si-a dezvoltat cu timpul componenta politica, întarind institutiile comune de la Bruxelles si adaugând, prin Tratatul de la Maastricht, embrionul unei componente militare vizând integrarea Uniunii Europei Occidentale în nou creata Uniune Europeana.