Structură revoluțiilor științifice - Thomas Kuhn

1. A)Ce este o revoluție științifică?

b) Care sunt etapele realizării ei?

a) Revoluțiile științifice sunt schimbări profunde în reprezentările de excelență și în practicile ce fixează identitatea cunoașterii științifice într-un anumit moment al timpului și într-o anumită arie a cercetării; revoluțiile științifice sunt schimbări ce ne ajută să percepem diferit atât cunoștințele pe care le avem, cât și modul în care înțelegem știința, indiferent de domeniul pe care ne axăm.

Revoluțiile științifice se produc cu scopul de a dezvolta știința, istoricul având astfel două sarcini principale: pe de o parte, el trebuie să determine de către cine și în ce moment au fost descoperite sau inventate fiecare fapt, teorie și lege a științei; pe de altă parte, istoricul trebuie să descrie și să explice nenumăratele erori, mituri și superstiții care au împiedicat acumularea mai rapidă a elementelor ce alcătuiesc manualele moderne de știință. Cu alte cuvinte, este esențial să știm când au apărut anumite paradigme și care este motivul pentru care este necesară apariția unei noi paradigme.

De ce numim o schimbare de paradigmă revoluție? Revoluțiile științifice sunt inaugurate de conștiința tot mai acută, adesea restrânsă la o subdiviziune îngustă a comunității științifice, că paradigma existentă a încetat să mai funcționeze adecvat în explorarea unui aspect al naturii pe care însăși paradigma îl dezvăluise anterior. În dezvoltarea științifică, conștiința proastei funcționări, care poate duce la criză, este o condiție necesară a revoluției. Cu alte cuvinte, este esențial să știm care este motivul pentru care o paradigmă trebuie schimbată și ce modificări concrete aduce noua paradigmă.

Kuhn consideră revoluțiile științifice ca fiind acele episoade de dezvoltare necumulativă în care o paradigmă mai veche este înlocuită, integral sau parțial, de o nouă paradigmă, incomparabilă cu ea.

b) Etapele realizării revoluției științifice sunt următoarele:

Faza pre-paradigmatică. Este caracterizată de o mulțime de teorii incompatibile si incomplete. În consecință, majoritatea cercetărilor științifice iau forma unor cărți de lungă întindere, deoarece nu exista nici un organism comun de fapte care pot fi luate de-a gata.

Știința normală - în cadrul căreia puzzle-urile sunt rezolvate în contextul paradigmei dominante. De-a lungul timpului, progresul în domeniul științei normale poate dezvălui anomalii, fapte care sunt greu de explicat în contextul paradigmei existente. În timp, de obicei aceste anomalii sunt rezolvate, însă există și cazuri în care acestea se acumuleaza până în punctul în care ies la suprafață punctele slabe ale curentei paradigme.

Perioada de criză - aceasta intervine în cazul în care comunitatea se dovedește a se alfa in postura imposibilității explicării anomaliilor. De obicei, crizele sunt rezolvate în contextul științei normale. În cazul în care eforturile științei normal în cadrul eșecului paradigmei eșueaza, se trece la urmatoarea etapă.

Schimbarea paradigmei sau revoluția științifică, este faza în care ipotezele care stau la bază sunt reexaminate și este instaurată o nouă paradigmă.

Post-revoluția - se stabilește în cadrul acesteia dominația noii paradigme, iar oamenii de știință revin la știința normală, rezolvând puzzle-uri în cadrul noii paradigme.

2. Care este teza susținută de autor?

Thomas Kuhn susține că un element important în cunoașterea științifică este modul în care percepem noțiunile. În cartea sa, Kuhn încearcă să atragă atenția asupra faptului că același concept poate avea două sau mai multe semnificații diferite și că este important să iei în calcul toate posibilitățile în vederea găsirii unei definiții corecte și concrete. Scopul principal al cărții lui Thomas Kuhn este înțelegerea științei.

Kuhn realizează cercetări istorice pentru a-si da seama de unde au pornit înțelesurile anumitor concepte și mai important, pe ce se bazează înțelesurile care le-au fost atribuite. Acesta ajunge să constate că cel mai important și complex element ce influențează cunoașterea științifică este paradigma.

Ideea principală a cărții este că știința nu progresează liniar, prin acumulare de noi cunoștințe sau deducerea unora noi pe baza celor vechi, așa cum ni se prezintă în manuale, ci trece, în mod periodic, prin schimbări drastice de paradigmă. Acest lucru se produce când teoria dintr-o anumită ramură a științei ajunge la un moment de criză, când nu mai poate explica fenomenele noi deja observate (uneori teoria prezice chiar imposibilitatea existenței lor). În acel punct vechea teorie este abandonată complet sau este refăcută din temelii.

Kuhn afirmă că obiectivul principal este stimularea unui schimbări în perceperea și evaluarea datelor.