Transpunerea în România a normelor Uniunii Europene în domeniul impozitării indirecte - TVA și accize

CERINTE:

1. Explicati principalele caracteristici ale TVA

Rata standard a TVA în România (19%) este mai mica decât rata standard aplicata în tarile Uniunii Europene, dar este mai mare decât nivelul minim stabilit prin regulile UE (15%). De asemenea, rata standard a TVA în România este mai mica decât în Rep. Ceha, Polonia, Ungaria sau Slovacia. Veniturile bugetare din TVA în România sunt mai mici decât în tarile est auropene mentionate.

La aceeasi rata standard de TVA, veniturile bugetare din TVA în România sunt comparabile cu cele din Rep. Ceha, dar mai mici decât cele din Polonia. Tot din punct de vedere al veniturilor bugetare din TVA, România pare mai slab situata decât Slovacia, dar aceasta tara aplica o rata standard de TVA mai mare. Aceeasi apreciere este valabila si în ceea ce priveste comparatia României cu Ungaria.

FIAS12 si Banca Mondiala apreciaza ca baza de aplicare a TVA este mult diferita în România fata de cea din tarile UE si fata de cea din tarile din Europa Centrala si de Est. Astfel, în anul 1999, baza de aplicare a TVA în România reprezenta doar 62% fata de media din UE si numai 77% fata de media din tarile Europei Centrale si de Est.

De asemenea, randamentul veniturilor din TVA calculat pentru România era de 0,25% din PIB pentru fiecare procent de TVA.13 Cu toate ca datele pentru anul 2000 sugereaza ca randamentul veniturilor din TVA – determinat ca procent din PIB/punct procentual din rata TVA – a crescut la 0,33, valoarea este sub cea din tarile UE (0,40% în anul 1999). La o prima vedere, valoarea randamentului veniturilor din TVA în România nu este departe de cea din tarile UE. Totusi, apreciind ca PIB al României este mult inferior fata de cel din UE, se poate afirma cu certitudine ca administrarea

TVA în România poate fi semnificativ îmbunatatita.

Evolutia sistemului TVA în România arata ca se impune o clarificare a scopului TVA.

În primul rând, scopul TVA ca si componenta a politicii generale de taxe si impozite nu a fost suficient definit. TVA a fost utilizata atât pentru a deplasa presiunea fiscala dinspre producator spre consumator, cât si ca stimulent fiscal. În acest context, obiectivul TVA de asigurare de venituri bugetare s-a suprapus cu obiectivul de sprijinire a unor activitati economice prin amânarea de la plata obligatiilor fiscale.

Astfel, un instrument a fost utilizat pentru a atinge nu un obiectiv, ci doua obiective.

Aceasta inconsecventa si prea desele schimbari de legislatie au determinat scaderea încrederii publicului în sistemul TVA.

Amânarile de la obligatiile privind TVA sunt, în contextul unei inflatii ridicate asa cum este în România, adevarate binefaceri pentru firmele beneficiare. Aceasta practica însa, are doua dezavantaje majore. Primul dezavantaj este ca pericliteaza buna functionare a sistemului TVA; el devine de fapt imposibil de administrat din cauza numarului mare de firme care primesc astfel de beneficii. Al doilea dezavantaj este ca aceasta practica se constituie într-o sursa de coruptie în administratia fiscala.

În al doilea rând, desi capacitatea administrativa precara si neaplicarea legii au fost identificate drept obstacole în calea cresterii eficientei sistemului TVA, nu au fost adoptate masuri drastice. În loc sa implementeze masuri care sa vizeze direct cauzele capacitatii administrative precare – de exemplu rambursarea la timp a TVA – guvernul a preferat sa ofere exceptarea de la plata TVA a bunurilor de capital importate. Aceste exceptari provoaca mai departe întreruperea fluxurilor de plati de care depinde sistemul TVA. Asemenea practici distorsioneaza piata si dezavantajeaza potentialii ofertanti din România. De aceea, ele constituie mai degraba opusul oricarei protectii a producatorilor autohtoni pe care guvernul ar încerca sa o asigure. Mult mai simplu este ca autoritatea fiscala sa respecte prompt obligatiile privind rambursarea TVA.

Astfel, necesitatile firmelor sunt satisfacute, iar guvernul poate elimina scutirile de la plata. Studiile de caz – prezentate atât în cercetari stiintifice, cât si de mass-media – arata ca principalele slabiciuni ale sistemului actual al TVA în România sunt generate de scutirea de la plata TVA a importurilor si de ratele diferentiate.

Legislatia avantajeaza firmele permitând fie scutiri de la plata TVA, fie amânari de la plata TVA – pentru bunurile importate care constituie contributie în natura la capitalul firmei si pentru importul de echipament si utilaje. Aceasta practica genereaza doua forme de bunuri de capital importate: cele pentru care se plateste TVA si cele pentru care nu se plateste TVA. Daca aceasta distinctie exista chiar si pentru bunuri de capital identice, autoritatea vamala nu poate stabili usor sub care lege opereaza importatorul. Inspectorii fiscali trebuie sa se asigure ca nu s-au emis solicitari frauduloase pentru un echipament exceptat de la plata TVA si folosit totodata pentru o amânare de la plata TVA. În practica celor mai multe tari, toate bunurile importate sunt supuse TVA, inclusiv inputurile pentru productie si bunurile de capital.