Tratat de Dezinformare

CAP 1 DEZINFORMAREA

Dezinformarea este un termen aparut recent in limbajul de specialitate, desi se practica inca din antichitate. Este indisolubil legata de informatie, care poate fi viciata in numele unor scopuri bine definite. Sunt concluziile la care a ajuns Vladimir Volkoff, autorul lucrarii Tratat de dezinformare, aparuta la Editura Antet si pe care le prezentam cititorilor nostri.

Trebuie facuta o distinctie clara intre un fapt si o informatie. "Ploua" nu este o informatie, ci un fapt. Acesta devine informatie in momentul in care este comunicat de cineva unei alte persoane, fie direct, prin metoda "gura/ureche", fie mediat, prin telefon, ziar, radio, televiziune etc. Pe parcursul procesului de transmitere a informatiei pot aparea - involuntar sau, dimpotriva, intentionat - distorsiuni, omisiuni, adaugiri de elemente noi etc., care sunt tipice dezinformarii.

Orice informatie presupune prezenta a trei variabile, in care nu se poate avea deloc incredere: informatorul (care poate face o confuzie intre ploaie si stropii unui aspersor, de pilda), mijlocul de comunicare (telefonul se aude slab, permitand confuzii intre cuvinte, sau scrisoarea este caligrafiata cvasiindescifrabil, ceea ce duce la acelasi rezultat etc.), informatul (care poate crede ca informatorul exagereaza). Toate aceste elemente ne sugereaza faptul ca aproape orice informatie este supusa riscului denaturarii. De aici rezulta ca:

- informatia nu contine niciodata adevarul suta la suta. Pe tot parcursul transmiterii se strecoara erori, chiar daca nu exista intentii vicioase;

- in materie de informare, nu exista obiectivitate. Oricine declara ca este obiectiv este fie megaloman, fie rau intentionat, fie excesiv de naiv;

- este firesc ca fiecare martor sa aiba propria sa impresie asupra unui eveniment la care a asistat. Daca impresiile se potrivesc prea bine unele cu altele, ceva este sigur in neregula.

Termenul de dezinformare a aparut pentru prima data in limba rusa, dupa al doilea razboi mondial, si avea rolul de a desemna "practicile exclusiv capitaliste care urmareau aservirea maselor populare". De aici, termenul a trecut in limba engleza, cu intelesul de "scurgere deliberata de informatii care induc in eroare". In Franta, notiunea a aparut in 1974 si era definita drept "utilizare a tehnicilor de informare, in special de informare in masa, pentru a induce in eroare, a ascunde sau a travesti faptele." Autorul insusi a simtit nevoia sa dea o definitie mai precisa termenului de dezinformare: "Tehnica permitand furnizarea de informatii generale eronate unor terti, determinandu-i sa faca acte colective sau sa difuzeze judecati dorite de dezinformatori."

CAP 2 CE NU E DEZINFORMAREA?

PROPAGANDA

Propaganda este considerata o activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspandire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale sI ideologii, in scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. In sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare; in prezent insa, se dezvolta numeroase forme de propaganda (economica, tehnica, medicala, sportiva, culturala), diferentiate dupa continut sI prin raportare la profilul grupului social care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive.

Ca sistem, propaganda dispune de:

1.o structura institutionala specializata (aparat de conducere ierarhica, centre de organizare, centre de studiu, proiectare sI difuzare de mesaje)

2.ideologie sI valori aflate in corespondenta cu interesele sI obiectivele gruparii sociale pe care o reprezinta; acestea sunt luate ca referinta pentru programarea sI realizarea propagandei

3.mijloace sI metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al acestora distinge urmatoarele grupuri mari de metode:

-afectiva - consta in organizarea mesajelor astfel incat acestea sa provoace trairi sI adeziuni colective, mai ales de tip emotional. Mai intai se indica consecintele negative ale unei optiuni personale provocate de o agentie anume (afectarea intereselor, amenintare a pozitiei individuale, impiedicarea realizarii unor obiective personale importante etc) pentru a declansa reactia afectiva negativa fata de aceasta sI apoi se prezinta o alternativa diferita care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logica sau prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informatii care au o profunda rezonanta afectiva.