Tratatul de la Maastricht

Tratatul de la Maastricht

Actele constitutive fundamentale ale Comunităţii şi Uniunii Europene (tratatul de la Roma completat de Actul Unic European) au angajat comunitatea catre o politica economica si monetara foarte ambitioasa ce si-a propus ca scop final moneda unica. Datorita derularii rapide a evenimentelor intre tarile Uniunii Europene, SME a trebuit sa efectueze o serie de modificari care sa faciliteze, libera circulatie a capitalurilor in spatiul comunitar. In 1989 a fost prezentat un raport privind crearea UME de catre Presedinte si in decembrie 1991 la Maastricht a fost finalizat. Uniunea este fondata pe comunitatea Europeana si intregita de noi forme de cooperare.

Astfel, la 1 noiembrie 1993 a intrat in vigoare Tratatul asupra UE, dupa ce a fost ratificat de catre cele 12 state membre ale UE in 1992.Tratatul aduce modificari si completari celor trei tratate incheiate anterior (CECO-1951, CEE-1957 si Euratom-1957) pe linia reformei inceputa de Actul Unic European. Odata cu punerea in aplicare a acestui tratat, comunitatile Europene se vor numi UE si CEE se va numi Comunitatea Europeana.

Actul Unic European a intrat in vigoare la 1 iulie 1987; el a stabilit data realizarii definitive a Pietei Unice la 31 decembrie 1992, prevazand libera circulatie a bunurilor, serviciilor,capitalului si persoanelor pe tot cuprinsul comunitatii.Inainte, majoritatea hotararilor erau supuse deciziilor unanime al Consiliului, procesul era foarte lent si astfel Actul Unic european a prevazut ca toate hotararile necesare realizarii Pietei unice, sa fie luate cu vot majoritar.Un principiu de baza al Actului este acela al „subsidiaritatii”. Acesta inseamna ca nici o hotarare care trebuie luata la nivel inferior sa nu fie luata la nivelul guvernului european.

Legile si regulamentele care asigura egalitate de tratament se refera la un numar mare de domenii, incepand cu legea asupra companiilor, a libertatii de stabilire – permitand oamenilor de afaceri sa creeze intreprinderi proprii in statele membre – si a armonizarii standardelor tehnice si sfarsind cu taxele, legislatia in domeniul transportului si recunoasterea reciproca a diplomelor. Standardele de prelucrare si calitatea produselor au trebuit sa fie armonizate , iar pietele de capital au fost liberalizate.

La 1 ianuarie 1993 comunitatea celor 346 de milioane de persoane a devenit cea mai mare piata unificata din lume. Firmele europene vor beneficia de productia pe scara larga, de care se bucura pana acum doar Japonia si Statele Unite. Pretul de cost va fi mai scazut pentru firmele capabile sa vanda pe o imensa piata interna, iar aceasta va face ca si pretul la export sa fie mai scazut. Astfel prin Tratatul de la Maastricht, liderii celor 12 tari europene au reusit sa treaca peste divergentele care ii separa de Japonia si SUA. Prin acest tratat se instituie UEM pana la sfarsitul anului 1999 cand se va putea vorbi fara echivoc de „Statele Unite ale Europei”, bloc integrationist cu o putere politica si probabil militara ce ar putea rivaliza cu SUA.

Elementele de noutate pe care le aduce Tratatul de la Maastricht sunt: in primul rand ideea de uniune politica vest-europeana, iar in al doilea rand introducerea unei monede comune europene cel mai tarziu in 1999; la care se adauga drepturile civice europene , competentele noi ale Comunitatii Europene, intensificare protectiei comunitare a consumatorilor, etc. Potrivit acestui document UE isi propune urmatoarele obiective:

- sa promoveze un progres economic si social echilibrat si durabil, prin crearea unui spatiu fara frontiere interioare, prin accentuarea coeziunii economice si sociale si prin crearea unei uniuni economice si monetare care sa dispuna in perspectiva de o moneda unica.

- sa-si afirme identitatea pe plan international, in special prin promovarea unei politici externe si de securitate comuna, inclusiv definirea in perspectiva a unei politici de aparare comuna care ar putea sa conduca la un moment dat la o aparare comuna.

- sa intareasca protectia drepturilor si intereselor resortisantilor statelor membre, prin instituirea unei cetatenii a Uniunii,

- sa dezvolte o cooperare restransa in domeniul justitiei si afacerilor interne;

- sa mentina acquis-ul comunitar si sa-l dezvolte in scopul de a examina in ce masura politicile si formele de cooperare instaurate prin tratat vor trebui sa fie revizuite in vederea asigurarii eficacitatii mecanismelor institutiilor comunitare.

Evolutia pozitiva a actiunilor Comunitatii are efect coordonarea politicilor economice ale statelor membre pe piata interna, definirea de obiective comune, respectarea principiului unei economii de piata deschise, in care concurenta este libera. De asemenea, actiunile statelor membre si ale comunitatii implica respectarea urmatoarelor principii: preturi stabile, finante publice si conditii monetare sanatoase si o balanta de plati stabila. Politicile Tratatului de la Maastricht prevad ca statele membre sa considere politicile lor economice comune , si sa le coordoneze in cadrul Consiliului; de asemenea ca la propunerea Comisiei, Consiliul sa adopte cu majoritate calificata de voturi, proiectul marilor orientari ale politicilor economice ale statelor membre si ale comunitatii, si sa prezinte un raport despre aceasta Consiliului European. Tratatul prevede si obligatia ca statele membre sa evite deficitele publice excesive. Europa unita nu va fi un stat centralizat cu structuri rigide. Diversitatea regiunilor tarilor va fi mentinuta.

Un alt principiu al Uniunii este principiul subsidiaritatii, prin care „comunitatea actioneaza in limitele competentelor care ii sunt conferite si de obiectivele care ii sunt atribuite prin prezentul tratat. In domeniile care nu tin de competenta exclusiva, Comunitatea nu intervine, conform principiului subsidiaritatii, decat daca obiectivele actiunii avizate nu pot sa fie realizate de o maniera satisfacatoare pentru statele membre si pot deci, avand in vedere dimensiunile sau efectele actiunii avizate, s[ fie mai bine realizate la nivel comunitar. Actiunea comunitatii nu va depasi ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele prezentului tratat”. Alte principii ale UE sunt: codecizia si solidaritatea. Tratatul de la Maastricht asupra UE are doua parti: prima parte se refera la UEM, iar cea de-a doua la Uniunea Politica.

Uniunea Economica si Monetara (UEM).

Uniunea Economica: liniile generale ale politicii economice ale statelor membre si ale Comunitatii sunt adoptate de catre consiliul de ministri, care, in acelasi timp, supravegheaza evolutia economiei in fiecare stat membru si in Comunitate. Daca aceasta politica nu corespunde directivelor sau risca sa puna in pericol functionarea insasi a uniunii economice si monetare, consiliul ia masuri in consecinta. Statele membre vor incerca sa evite deficitele guvernamentale excesive. Uniunea monetara: de la inceputul fazei finale a UEM (cel mai tarziu la 1 ianuarie 1999), Uniunea va avea o singura politica monetara. Va exista de asemenea un singur etalon monetar – ECU (EURO) si o noua institutie, Banca Centrala Europeana care va forma, impreuna cu bancile centrale ale statelor membre, Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Prin Tratat se stabilesc masurile ce urmeaza a fi luate pentru realizarea UEM, esalonata pe trei etape distincte.

In prima etapa, care a inceput in iulie 1990 prin liberalizarea miscarii capitalurilor intre statele membre ale comunitatii Europene si care a expirat in decembrie 1993 prin realizarea convergentei economice a statelor; fiecare stat stabileste, in caz de necesitate programe pluri anuale menite sa asigure convergenta durabila, indispensabila realizarii UEM, in special in ceea ce priveste stabilitatea preturilor si starea sanatoasa a finantelor publice. Deci, aceasta etapa vizeaza crearea Uniunii Monetare, obiectivul stabilit fiind cresterea performantelor economice, intarirea coordonarii politicilor economice si monetare in cadrul institutional existent si renuntarea in totalitate de catre tarile SME la controlul asupra capitalurilor.