Viziunea conservatoristă fața de conceptul de tradiție

INTRODUCERE

Termeni cheie: tradiţionalism, schimbare, concretitudinea experienţei, trandiționalism moral

Doctrina conservatoristă are la baza ei, o serie de teme centrale ce însumează valorile şi ideile dobândite sub forma experienţei sau sub forma teoretizării unor autori clasici precum Burke. Anthony Quinton sugerează faptul că odata cu răspunsul dur faţa de Revoluţia Franceză a lui Edmund Burke, conservatorismul atinge apogeul maturităţii. (Quinton, 2007,p. 250). Aşadar principalele teme abordate de Burke cu privire la conservatorism sunt tradiţionalismul, scepticismul si evoluţionismul. În această lucrare voi aborda prima doctrină centrală. Tradiţionalismul este una din cele mai importante teme de discuţie atunci când vine vorba de conservatorism, şi este într-o continuă dezbatere în ceea ce priveşte relevanţa acesteia într-un sistem social. Quinton sugerează faptul că tradiţionalismul poate fi extrem de vag şi deci nu are un conţinut substanţial. (Quinton, 2007, p.261). O altă problemă ce va fi discutată în această lucrare este modul în care este privit din exterior conservatorismul din perspectiva tradiţionalismului. O prejudecată frecvent folosită împotriva conservatoriştilor este aceea cum că aceştia se opun schimbărilor. Însă conservatorismul nu presupune opoziţie absolută faţă de schimbare, ci faţă de schimbările abrupte şi spontane sau de natură violentă. (Quinton, 2007,p.261) Totuşi Quinton întreabă cât de mare trebuie să fie schimbarea ca aceasta să fie inacceptabil de mare. Conservatorismul are la bază totuşi nişte caracteristici relativ concrete. După cum sugerează A.P. Iliescu gândirea conservatoristă este deosebit de receptivă la avantajele fireşti ale tradiţiei faţă de inovaţie şi ca tradiţionalul are totdeauna un surplus de autoritate în faţa noastră în special în ceea ce priveşte sfera politicii.(A.P.Iliescu, 1994, p.190) Totuşi Burke nu respinge orice fel de schimbare sau inovare socială, dar ceea ce teoreticienii conservatorismului subliniază este faptul că schimbarea nu trebuie făcută doar de dragul schimbării. Burke vorbeste totodata de traditionalismul moral. O altă tematică de discuţie cu privire la conservatorism este concretitudinea experienţei şi a istoriei după cum o numeşte Nisbet. Această gândire este văzută ca o istorie “naturală” sau “ipotetică” ce doreşte a arăta importanţa trecutului, pentru prezent.

Referatul are ca obiectiv prezentarea caracteristicilor tradiţionalismului din punctul de vedere al conservatorismului prin abordarea diferitelor perspective teoretice de tip clasic sau modern.

Caracteristici ale tradiționalismului conservatorist

Anthony Quinton afirmă faptul că atunci când vine vorba de tradiționalism, avem de-a face cu trei familii de argumente: împotriva schimbării, ce poate fi directa sau indirecta, și a treia, de natură empirica.

Argumentul direct sugerează faptul că schimbarea creează de obicei dezordine, mai ales dacă este o schimbare spontană și de o magnitudine mare.(Quinton, 2007,p.253). Chiar dacă uneori această schimbare poate fi relativ agreabilă, în special într-o perioadă monotonă, schimbările sunt acceptabile atunci cănd nu produc un impact comparativ major în mentalitățile individuale. Schimbările majore, de o natură imponderabilă, pot creea un mediu ce inspiră frică și anxietate. Ca să fie și mai concret Quinton spune că o schimbare este acceptabilă atunci cănd aceasta poate fi controlabilă sau inversabilă; exemplul dat de Quinton: o mașină nouă, o promoție, o modificare a livingului.

Cel mai puternic caz de schimbare bruscă în termeni de rezistență este cea indirecta. Acest tip de argument sugerează faptul că schimbările, în mod frecvent, nu reușesc să obțina rezultatele dorite, ba mai mult obțin rezultate opozante. Quinton sugerează că sunt șanse mai mari ca un sistem ce trece printr-o schimbare bruscă să obțină rezultate dezastruoase, decăt rezultatele dorite. Problema cu aceste schimbări rapide, nu țin de ce anume se dorește în final, ci de schimbările neintenționate și neașteptate ce pot avea loc. Conservatoriștii, spune Quinton, nu scot din discuție schimbarea. După cum spune Burke: “Un stat ce nu dorește nici un fel de schimbare, nu se poate prezerva”.

Al treilea tip de argument este de empiric, adică cel bazat pe experiența istorică a marilor schimbări politice. Quinton dă exemple istorice precum Războiul Civil Englez, ce nu a rezultat într-o conducere a sfinților, ci la o dictatura militară. Un alt exemplu este cel al Revoluției Franceze, ce a degenerat într-un despotism brutal având ca finalitate dictatura militară.