Prezentarea autovehiculelor hibride - Stadiul actual și tendințe

Necesitatea propulsiei hibride

Necesitatea încadrării în normele antipoluare actuale și din viitorul apropiat determină constructorii de automobile să considere, din ce în ce mai mult, sisteme alternative de propulsie pentru automobile. Normele LEV, ULEV, sau chiar ZEV (Zero Emission Vehicle) impun în timp relativ scurt (de ordinul a câțiva ani), necesitatea considerării unor sisteme de propulsie adecvate pentru o parte din noile autovehicule.

Alternativa imediată: vehicule (pur) electrice - EV

Aparent, EV rezolvă problema poluării, cel puțin la bordul autovehiculului, însă aici apar problemele: în primul rând, EV necesită autonomie de funcționare (raza de acțiune) și un cost redus. Dacă, aparent, motorul electric este, structural și constructiv, mult mai puțin complex, în sine, față de motorul termic, în schimb acesta din urmă beneficiază de un atu important: tehnologiile legate de concepție, fabricație exploatare, reciclare sunt testate într-un secol, și puse la punct foarte bine.

Scurt istoric al automobilelor hibride

Primul autovehicul hibrid nu este unul termic - electric, ci unul electric - mecanic. Acesta, creat în 1894, avea sistemul principal de propulsie de natură electrică, și sistemul secundar constituit dintr-un sistem de resorturi elastice, capabile de a asigura un „demaraj prin impuls”.

Un bun exemplu de hibridizare a unui automobil covențional - Ford Escort

Autonomie 50km în mod ZEV

demaraj 0-50 km/h

în 6,8 secunde și

o viteză de 97 km/h

Principii de bază ale vehiculelor hibride Prin definiție, un vehicul hibrid dispune de un grup motopropulsor (GMP) ce se alimentează la cel puțin două surse de energie diferite

Folosirea motorului termic este, așa cum am precizat, simplă și ieftină constructiv, însă nocivă pentru mediu și costisitoare în exploatare, prin randamente mici realizate. A doua sursă de energie trebuie să fie reversibilă, pentru a permite recuperarea energiei, cel puțin temporar, în timpul deplasării autovehiculului. Ea poate fi electrică, pneumatică, hidraulică sau mecanică.

Formal, punctul unde cele două fluxuri energetice fac joncțiunea se numește nod- pot fi arhitecturi hibride serie sau paralel. Acest nod poate fi unul electric - caz în care avem de-a face cu un sistem de propulsie hibrid serie - sau unul mecanic - caz în care avem un sistem de propulsie hibrid paralel

În cazul arhitecturii hibride serie, diversele componente ale sistemului de propulsie își desfășoară „activitatea" în „serie", vehiculând și transformând energia unul după altul.

în cazul hibridulul paralel „nodul" care însumează fluxurile energetice ale celor (cel puțin) două surse este unul mecanic. Un mare avantaj al arhitecturii pararel este acela că, în anumite condiții, ambele fluxuri de putere pot fi adiționate