Tehnologia Transporturilor

1.Rolul şi importanţa transporturilor auto

Orice activitate economică, socială sau de altă natură implică executarea de deplasări de oameni, materiale, produse, etc.

Ponderea cea mai mare a transporturilor se face cu mijloace auto, care sunt mai uşpr manevrabile şi nu sunt legate de căi de circulaţie rigide şi necesită amenajări minime la locurile de încărcare şi descărcare.

Transporturile auto ai rolul ca împreună şi în colaborare cu celelalte feluri de transporturi (cale ferată, transportul pe apă şi aerian) să asigure deplasări de persoane, materiale şi alte bunuri necesare economiei naţionale şi deservirii populaţiei.

Transporturile auto asigură:

-pentru industrie – aprovizionarea cu materii prime şi materiale necesare procesului de producţie şi desfacerea producţiei;

-pentru agricultură – aprovizionarea materială şi deplasarea recoltei la locul de depozitare;

-pentru comerţ – aprovizionarea cu produse a unităţilor de desfacere şi depozitelor;

-deplasarea cetăţenilor de la locurile de muncă la domiciliu şi înapoi, pentru nevoi personale, turism şi alte interese.

Posibilitatea de a circula aproape în orice condiţii de teren, precum şi posibilitatea de manevrare uşoară în spaţii limitate, ca şi viteza de circulaţie apreciabilă, permit ca aceste transporturi să se execute pe întreg cuprinsul ţării, fiind deosebit de indicate pe distanţe scurte.

Supleţea transporturilor auto se obţine şi prin faptul că automobilele formează unităţi de transport independente sau convoaie scurte, cu gabarite reduse şi cu posibilităţi de ocolire a unor puncte în care ciculaţia este blocată.

Faţă de alte mijloace de transport automobilele prezintă o serie de avantaje:

-posibilitatea de manevrare pe drumuri ce necesită amenajări mai reduse decât calea ferată, fără a fi legate totdeauna de trasee fixe;

-posibilitatea de a încărca mărfuri direct de la locul de expediţie şi a le descărca la punctul de destinaţie, fără a fi necesare transbordări, manipulări suplimentare ţi existenţa unor construcţii speciale la locurile de încărcare, descărcare; La transportul de călători există posibilitatea de a amenaja staţii de îmbarcare (urcare) şi debarcare (coborâre) a călătorilor în interiorul localităţilor, deci mai aproape de domiciliu sau locul unde aceştia au interese; transportul auto realizează astfel deplasări “poartă în poartă”;

-realizarea de viteze mari comerciale şi simplitatea operaţiilor tehnologice în punctele de încărcare-descărcare;

-varietatea tipurilor şi construcţiei autovehiculelor permite transportul aproape al oricărui fel de marfă, în orice cantităţi şi în orice condiţii atmosferice;

-necesită investiţii relativ reduse pentru organizarea transporturilor, având şi posibilitatea de a modifica la nevoie volumul şi direcţia transportului în mod operativ şi fără cheltuieli suplimentare;

-completează celelalte transporturi, ducând mărfurile la şi de la staţii de cale ferată, porturi sau aeroporturi sau direct de la locurile de producţie la consumatori.

Ca dezavantaje se pot aminti:

-în condiţii atmosferice grele, circulaţia poate fi întreruptă dacă nu sunt organizate corespunzător măsurile pentru menţinerea arterelor de circulaţie în stare normală;

-sunt legate în mare măsură de densitatea, orientarea şi starea reţelei de drumuri;

-nu pot transporta - decât în cazul folosirii de vehicule speciale şi cu măsuri de siguranţă suplimentare - unele materiale şi utilaje cu volum şi tonaj mare;

-consumă combustibili superiori;

-necesită un personal numeros pentru conducere, fiecare automobil constituind o unitate separată;

-controlul activităţii şoferilor şi ajutorul tehnic în caz de defecţiuni necesită personal şi mijloace numeroase.

2.Exploatarea autovehiculelor

Exploatarea autovehiculelor constă din aplicarea unor principii, reguli şi norme care conduc la utilizarea cea mai raţională a caracteristicilor constructive ale acestora, realizarea unor indici înalţi de utilizare, deservirea în condiţii optime a călătoriilor şi beneficiarilor de transporturi de mărfuri, în paralel cu realizarea unor cheltuieli minime pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea lor.

Exploatarea automobilelor se execută în două sectoare de activitate:

-activitatea cu caracter tehnic, care cuprinde problemele privind asigurarea stării tehnice a automobilelor şi a condiţiilor de deplasare în deplină siguranţă pe drumurile publice, utilizarea la maximum a caracteristicilor tehnice, reducerea timpilor de imobilizare din motive tehnice, reducerea consumurilor de combustibili, lubrifianţi, piese şi materiale şi prelungirea cât mai mult a duratei de serviciu a automobilelor, denumită exploatare tehnică;

-activitatea cu caracter organizatoric, economic şi comercial, denumită exploatare comercială.

2.1.Caracteristicile de exploatare a autovehiculelor:

-Caracteristici dinamice - în timpul miscării automobilului apar forţe care acţionează în direcţie contrară mişcării sale, denumite rezistenţe.

- rezistenţele la înaintare a automobilului sunt: rezistenţa la rulare, rezistenţa aerului ,rezistenţa rampei (la urcare) sau a pantei (la coborâre), rezistenţa la accelerare sau decelerare.

-Puterea specifică este raportul dintre puterea nominală a motorului şi greutatea totală a automobilului.

-Puterea specifică de transport este o caracteristică a automobilelor, care permite calculul complex al datelor de pornire, randament şi putere disponibilă la anumite trepte de putere.

-Aderenţa - valoarea maximă a reacţiunii tangenţiale a suprafeţei de contact a căii de rulare asupra roţii, care se poate dezvolta fără alunecarea sau patinarea roţii. Pentru punerea în mişcare a automobilului este necesar ca la pornire să existe între anvelopă şi drum o forţă de aderenţă.

-Caracteristici economice - cheltuielile efectuate pentru exploatare, întreţinere şi reparaţii. Cheltuielile de exploatare se repartizează pe unitatea de prestaţie: tonă-km sau călător-km, iar în unele cazuri pe unul sau pe 100 de km parcurşi.

Din cheltuielile de exploatare fac parte costurile combustibilului, lubrifianţilor şi valoarea rulajului anvelopelor consumate pentru a realiza unitatea de prestaţie.

Întreţinerile şi reparaţiile se execută după anumite parcursuri stabilite prin norme. Normele de întreţinere şi reparaţii mai prevăd durata de execuţie a diferitelor lucrări, piesele şi materialele ce se utilizează pentru efectuarea lucrărilor, pe baza acestora se calculează cheltuielile pentru plata muncitorilor şi contravaloarea materialelor, determinându-se prin însumarea costul total al fiecărei lucrări de întreţinere sau reparaţie în parte. Baza cheltuielilor de exploatare o constitue consumul de combustibil şi lubrifianţi. Determinarea consumului de combustibil se face pentru fiecare tip de motor în parte în mod experimental, la ridicarea caracteristicilor sale tehnice. În exploatare, se calculează consumul specific de combustibil faţă de un volum de transport sau faţă de un parcurs efectuat.

-Siguranţa funcţionării - totalitatea măsurilor care se iau pentru menţinerea automobilelor în stare de funcţionare, oricare ar fi condiţiile de exploatare, fără pericole de defectări sau accidentări. În timpul exploatării, automobilele sunt supuse uzurilor normale şi la defecţiuni care sunt legate de mărimea parcursurilor efectuate. O dată cu creşterea parcursurilor, caracteristicile tehnice şi de exploatare se înrăutăţesc. Normele privind parcursurile între două revizii sau reparaţii succesive ţin seama de condiţiile medii de utilizare, însă cu respectarea regulilor de întreţinere.

-Capacitatea de trecere - posibilitatea unui automobil, creată prin amenajări constructive, de a fi apt să circule în terenuri naturale, fără drum şi a trece peste unele obstacole, cum ar fi denivelări, făgaşuri, băltoace, etc.