Dispute comerciale între marile puteri ale lumii

Topul celor mai mari puteri economice ale lumii, în anul 2013 se prezintă astfel:

1. Statele Unite ale Americii, care au reuşit să-și mențină poziţia în topul celor mai mari economii din lume, în ultimii 30 de ani.

Și în 1990, și în 2013, Statele Unite ale Amercii erau cea mai mare economie. Produsul intern brut al statului a crescut de peste două ori în acest interval, iar dacă în 1990 se apropia de 6 trilioane de dolari, în 2013 PIB-ul atinsese aproape 15 trilioane.

2. China, țara care a avut, fără îndoială, cea mai spectaculoasă evoluţie, PIB-ul tării crescând de la câteva sute de milioane, în 1990, la circa 5-6 trilioane anul trecut

3. India;

4. Japonia;

5. Germania;

și topul continuă cu Rusia, Brazilia, Franța, Indonezia și Marea Britanie.

Potrivit Fondului Monetar Internațional, în prezent, China a detronat Statele Unite ale Americii, devenind cea mai mare putere economică a lumii.

China a depăşit SUA luând în calcul puterea de cumpărare, iar la sfârşitul anului, FMI estimează că această țara va reprezenta 16,48% din PIB-ul mondial raportat la paritatea puterii de cumpărare( PPC), iar americanii vor deţine o cotă de 16,28%.

Acest lucru înseamnă că "populaţia din China poate cumpără mai mulți pantofi, mai multe cafele și mai multe maşini decât americanii", arată Vancouver Observer.

Totuşi, dacă se renunță la paritatea puterii de cumpărare (PPC), atunci China rămâne pe locul al doilea, PIB-ul său fiind cu 6,5 trilioane de dolari mai mic decât cel al SUA.

SUA-China-dispute comerciale

Rata de schimb yuan - dolar este cea mai mare şi cea mai importantă cauză a litigiilor economice dintre Statele Unite şi China. Aceasta afectează toate importurile americane din China (în valoare de 243 miliarde dolari în 2005) şi toate exporturile americane către China (evaluate la 42 miliarde dolari în 2005) şi are repercusiuni în întreaga Asie. O reevaluare a yuanului şi a celorlalte monede asiatice cu 20 la sută, împreună cu o reducere drastică a deficitului de economii din SUA, ar putea reduce deficitul global de cont curent al Statelor Unite (760 miliarde dolari în 2005), cu mai mult de 120 miliarde dolari pe an.

Cu toate astea, China continua să refuze să aprecieze în mod substanțial moneda sa, şi eforturile Statelor Unite au indus doar ușoare modificări în regimul cursului de schimb chinezesc. Pentru a forţă o reevaluare substanţială, grupurile americane interesate vor să prezinte un proces împotriva Chinei în Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Motivul procesului este politica cursului de schimb a Chinei, care permite firmelor chineze să exporte bunuri în Statele Unite, la preţuri scăzute în mod artificial, rezultând pierderea locurilor de muncă din SUA. Protagoniștii susțin că yuanul subevaluat încalcă Articolul XV, alineatul (4) din Acordul General pentru Tarife şi Comerț (GATT) şi Acordul OMC privind subvențiile şi măsurile compensatorii. Dar șansele la o victorie juridică a Statelor Unite în cadrul OMC sunt modeste.

Chiar dacă China şi-ar reevalua moneda , cu toate acestea, alte conflicte amenintă să agraveze relațiile economice dintre SUA şi China.

Atunci când cotele de import impuse în temeiul Acordului Multi-Fiber s-au sfârșit, în ianuarie 2005, textilele din China şi exporturile de îmbrăcăminte s-au extins rapid. Atât Statele Unite ale Americii, cât şi Uniunea Europeană au negociat apoi un set nou de cote bilaterale cu China. În timp ce noile cote sunt stabilite să expire în 2008, litigiile comerciale privind textilele şi îmbrăcămintea, continuă pentru un deceniu sau mai mult.

Dezacordurile legate de taxa chineză şi discriminarea tarifară împotriva pieselor auto importate, şi a altor produse precum şi incălcarea, de către China, a drepturilor de proprietate intelectuală (DPI); taxele antidumping ale Statelor Unite pe mobila de dormitor, televizoare color, și alte produse; și statutul Chinei de economie necomerciala accentuează disputele comerciale. Decizia luată SUA de a bloca Corporația Națională de ulei a Chinei să achizitione petrol din SUA, poate fi un vestitor că problemele de investiții vor compune fricțiuni comerciale bilaterale. Cum firmele din China concurează în noi industrii și-și extind cota de piatã mondială în liniile stabilite de comerț, și cum economia SUA încetineste creșterea economică și rata de șomaj crește peste 5 la sută, litigiile existente în sectoarele individuale se vor intensifica și probabil noi dispute vor erupe.