Abordări neoclasice și moderne ale performanțelor firmelor - TUI TRAVEL

Abordările neoclasice și moderne ale performanței corporative au fost explorate în literatură. Abordarea neoclasică subliniază utilizarea situațiilor financiare tradiționale și a criteriilor pentru măsurarea eficienței și performanței (Valeri, 2021). Această abordare a fost implementată pe scară largă în analizele financiare corporative și este semnificativă pentru diferite decizii de management, cum ar fi alocarea capitalului, evaluarea ratingului de credit și luarea deciziilor strategice (Anđelković & Đurović, 2020).

Pe de altă parte, abordarea modernă se concentrează pe măsurarea performanței proceselor interne și utilizarea indicatorilor moderni pentru evaluare (Andrea et all, 2019). Această abordare recunoaște importanța factorilor dincolo de măsurile financiare și evidențiază necesitatea unei abordări multidisciplinare a măsurării performanței (Dominika et all, 2018). Acesta sugerează că un sistem de măsurare a eficienței atent conceptualizat și implementat, luând în considerare atât factorii financiari, cât și pe cei nefinanciari și poate declanșa schimbări strategice în activitățile corporatiste. În general, aceste abordări oferă perspective diferite privind măsurarea și îmbunătățirea performanței firmei, abordarea modernă subliniind rolul proceselor interne și al indicatorilor nefinanciari.

Abordările neoclasice și moderne ale performanței firmei reprezintă progresul gândirii economice și manageriale în ceea ce privește progresul social și tehnologic. Abordările neoclasice, precum teoria economică neoclasică și managementul științific, au avut un impact semnificativ în perioada de industrializare și au afectat modul în care sunt operate companiile.

Abordările neoclasice

Abordările neoclasice ale performanței la nivel de firmă, cum ar fi teoria economică neoclasică și managementul științific propuse de Frederick Taylor, sunt derivate din principiile clasice ale economiei și managementului. Teoria economică neoclasică se concentrează pe maximizarea profitului și utilizarea resurselor cât mai eficient posibil, decurgând din conceptele fundamentale ale economiei. În schimb, stilul de management științific dezvoltat de Taylor presupune aplicarea metodelor științifice la optimizarea proceselor și a producției. Aceste abordări neoclasice au facilitat susținerea gândirii economice și manageriale, care au influențat

managementul organizațiilor și luarea deciziilor. Sursa de informații pentru aceste abordări este derivată din referințele economistului clasic și din lucrările lui Frederick Taylor.

„Conform teoriei neoclasice a competiției perfecte, firma există pentru a combina factorii de producție în vederea obținerii unui produs final. Astfel firma ca echipă de producție, combină inputuri - muncă și capital” (Drăghici, 2008).

Ideile fundamentale ale acestor abordări neoclasice se bazează pe lucrările clasice ale economiștilor amintiți, cum ar fi "Wealth of Nations" de Adam Smith sau "Principles of Political Economy" de John Stuart Mill, de unde sunt extrase și sursele informațiilor. Teoria economică neoclasică, se concentrează pe idei precum raționalitatea economică, maximizarea profitului și eficiența pieței. Această abordare sugerează că trebuie companiile să maximizeze utilizarea resurselor pentru a-și atinge obiectivul principal de maximizare a profitului.

Un text important în domeniul managementului științific este lucrarea intitulată "Principiile Managementului Științific" scrisă de Frederick Taylor. În același timp, în primele decenii ale secolului al XX-lea, Frederick Taylor a introdus managementul științific, care urma să implice o abordare mai ordonată a managementului, cu accent pe îmbunătățirea proceselor de producție și a activităților de muncă. Taylor a propus idei precum "gestionarea timpului și mișcării" ca modalitate de a îmbunătăți eficiența activităților operaționale.