Amenajarea turistică a teritorului - zona Berceni

Prezentarea zonei Beceni – Buzău

Resurse turistice naturale

Comună Beceni este aşezată de-a stânga şi de-a dreapta cursului mijlociu a raului Slănic, ce izvoraşte din munţii Buzău de la Nord de vârful Ivanet pe lunca şi pantele ocolurilor ce însoţesc cursul apei de-a lungul şoselei Buzau-Lopatari între kilometrul 24 şi 34+760m străjuită de două şiruri de dealuri şi coline subcarpatice ce se întind de la Nord spre Sud.

Înălţimile cele mai mari ating 526m, vârful Balaurul și Mutoiul din dreapta raului Slănic. Pe sate altitudinile medii variază de la 220m la Valea Paraului la 230m la Izvorul-Dulce şi Carpinistea, 240m la Beceni, 260m la Mărgăriti, 270m la Dogari, 280m la Gura Dimienii, 400m la Arbănaşi şi 420m la Floreşti.

Pe întinderile sale întâlnim pante, terase, coaste, dealuri, plaiuri, muchii, depresiuni şi chiar şi lunci brăzdate de izvoare stabile, ce se varsa în râul Slănic şi izvoare instabile, câteva mici balti.

Straturile ce alcătuiesc subsolul comunei Beceni sunt formate din era mezozoica-neogen-poliogen-levantin. Solurile şi subsolurile locurilor păstrează şi azi urme ale fundului fostei Mari Sarmatice, dovedite din prezenţa cochiliilor de gasteropode şi lamele branhiate care se pot vedea la orice pas. Subsolul este bogat în zăcăminte de petrol (Arbănaşi), cărbune (exploatat o vreme la Valea Puţului).

Comună Beceni s-a dezvoltat în general pe terasa medie şi superioară a Slanicului.

Constituţia litologică a acesteia este de natura aluvionară: intercalaţii de argila prăfoasă, praf argilos şi nisipuri prăfoase la suprafaţă şi pietriş cu nisip aluvionar în adâncime. În baza acestora se găsesc depozitate marnoase, gresii sau şisturi friabile marnos-argiloase de vârstă mai veche, pliocena.

Grosimea acestor formaţiuni este foarte variabilă: de la 0,50m la 7-8m.

Localităţile Floreşti şi Arbănaşi, ca şi o partge a celorlalte aşezări situate pe dealuri au fundament constituit din depozite deluvial-proluviale: argile şi prafuri nisipoase rezultate în urma degradării rocii de bază alcătuită din marne, gresii, şisturi marnos-argiloase.

Grosimea deluviului variază de la 0,50m la 3-4m acolo unde acesta este supus fenomenelor de alunecare.

În părţile înalte ale comunei se întâlneşte un alt tip de depozit de natura eoliană reprezentat prin prafuri argiloase loessoide cu grosimi de până la 10m în Floreşti, pe drumul comunal de acces în localitate.

Nivelul apelor freatice în comună este variabil.

Vegetaţia naturală a comunei este tipică celei de silvostepa, întâlnindu-se plante de ordine, genuri, familii şi specii foarte diferite. Astfel întâlnim măceşul, gherghinul, păducelul, şocul, porumbacul, murul, stejarul pufos şi cel brumariu, alunul, carpenul, ulmul, salcâmul, salcia, plopul, catina roşie, laptele câinelui, ciulinul, scaietul, lumânărica, păişul, colilia neagră şi albă, peliniţa, etc.

Plantele cultivate preponderente sunt : porumbul, grâul, cartoful, inul, orzul, ovăzul, fasolea, bostanul.

Fauna este caracteristica zonei de stepa. Întâlnim animale sălbatice ca : mistreţul, căprioară, iepurele, hargiogul, şoarecele de câmp, popândăul; păsări (prepeliţa, potârnichea, graurul, ciocârlia, vrabia, privighetoarea, prigorul, uliul, eretele, cucul, mierla, pitulicea, cioară); animale de pradă carnivore (dihorul, vulpea, lupul, bursucul) şarpele, şopârlă, guşterele, broască, etc.