Descrierea Regiunii Orheiene

INTRODUCERE

Putem afirma, fără a greşi, că apariţia călătoriilor turistice s-a produs în antichitate, iar activităţile turistice în spaţiul rural au început a fi practicate empiric din aceeaşi perioadă. Este cunoscută astfel participarea în număr mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte-Dadona (Zeus) şi Delfi (Apolo) - frecventarea băilor curative sau jocurilor festive periodic organizate.

În periada romană majoritatea călătoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau millitare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spaţiul rural. (6,pag 13-14)

Analizînd turismul rural observăm că el cuprinde toate activităţile turistice desfăşurate în mediul rural, în afara zonelor destinate “turismului luminilor” (în oraşe), “turismului albastru” (de litoral), “turismului de sănătate” (in staţiuni balneoclimatice) şi “turismului alb” (în staţiuni montane).

În Uniunea Europeană (UE), piaţa turismului rural este estimată la peste 370 mln. persoane, iar 25% din turiştii europeni îşi petrec concediile în spaţiul rural. Cu toate acestea, statisticile UE arată că 57% din cei care-şi petrec vacanţa în mediul rural nu au avut o sursă de informare în acest scop, ceea ce arată că posibilitatea petrecerii unei astfel de vacanţe este foarte puţin cunoscută în ţările UE.

Cazarea în spaţiul rural cuprinde toate formele de cazare turistică, de la ferme la hoteluri rurale sau la camerele de oaspeţi, gestionate direct şi personal de proprietari, persoane fizice, asociaţii sau comunităţi locale. Agroturismul, ca formă a turismului rural, utilizează ca spaţii de cazare şi de servire a mesei fermele/pensiunile turistice rurale.

Turismul rural şi agroturismul, ca activităţi economice şi socio-culturale, se înscriu în normele de protecţie a mediului înconjurător natural şi umanizat, adică a turismului bazat pe principii ecologice. De aceea , considerăm că aceste două forme de turism se înscriu în sfera turismului durabil.

Actualitatea temei. Dupa diverse surse de informare observăm că turismul rural este strict legat de tradiţiile şi obiceiurile populaţiei ţării primitoare... În toate ţările există tradiţiile sale ceea ce face turismul rural mai interesant şi mai divers.

Tradiţiile populaţiei băştinaşe fac fiecare ţară unicală in modul său. Şi totuşi ţinînd cont de toate acestea turiştii mereu tind să schimbe totul în jur pe placul lor... Din acest motiv turismul rural cu toate tradiţiile sale conservatiste este nevoit să progreseze intr-un pas cu civilizaţia, şi cît de sceptice nu au fost presupunerile sa primit un ansamblu de servicii foarte şi foarte interesant diferit şi personalizat. Cu ajutorul acestui tip de turism fiecare persoană poate să-şi combine hobiurile cu timpul de odihnă.

Capitolul I

I.1. Descrierea regiunii orheiene

Regiunea ocupă marginea de est a zonei de est Codrilor din aria bazinului Răutului Inferior, de or. Orhei (inclusiv orasul) aproape de gurile rîului, făcînd parte din componenţa judeţelor Orhei si Chisinău. Este unul din cele două complexe antropico - naturale de monumente, cu un spaţiu mult mai mic decit celelalte regiuni turistice ale republicii.

Este delimitat datorită aflării aici a unor obiective de importanţă majora,ce difera în mod esenţial de cele din vecinatate. Se evidenţiază rezervaţia peisagistică Trebujeni, în care domină impresionantele maluri canionice ale Răutului Inferior cu vestigiile monumentului arheologic al Orheiului Vechi din preajma satelor Butuceni si Trebujeni si un şir de localităţi rurale, situate preponderant de-a lungul rîului, cu elemente arhitectonice populare din piatra brută si prelucrată. Orheiul Vechi a fost descoperit sa sf. sec. XIX, localitatea fiind menţionată înca de Dimitrie Cantemir in “Descrierea Moldovei” .

In complexul antropico-natural de monumente Orhei se evidenţiază urmatoarele părţi component principale.

1. Rezervaţia peisagistică Trebujeni, format din defileele , stincile şi peşterile aflate in ele, canioanele Răutului şi afluenţilor lui Ivancea şi Drăghinici intre satele Furceni şi Trebujeni cu o suprafaţă de vreo 500 ha. Albia Răutului aici întretaie in şir de stînci calcaroase de origine sarmaţiană.formînd maluri abrupt, vaduri, cascade. O mare parte a acestui landşaft ocupă masivele de pădure Furceni (189 ha) şi Trebujeni (497 ha), formate din gorunete monodominante . Pe pietre creşte şoaldina , iar în fisurile pietrelor - acul pămîntului, spinarea lupului, feriguţa de stîncă.

2. Complexul monastic constituit din biserica “Adormirii” (sec.XIX) cu clopotniţa aparte (1821), situată de asupra intrării in mănăstirea din Stînca “Barbari-Bosie” de la Butuceni. Ultima reprezintă un ansamblu săpat pe malul drept al Răutului nu departe de de satul sus-numit,care datează din sec. XV –XVII, alcătuit din 5 încaperi –peşteri,c e comunica între ele şi cu biserica „Sf. Nicolae” , cetatea geto-dacă din sec. IV –III î. e. n. pomenita înca de Dimitrie Cantemir în lucrarea “Descrierea Moldovei” , cu o concentrare maximală a acestor monumente pe promontoriul de la Butuceni. Cea mai mare parte a acestui complex de monumente se încadreaza în rezervaţia peisagistică naturală Trebujeni.

3. Oraşul medieval moldovenesc Orhei, denumit ulterior Vechi, construit pe timpul lui Ştefan cel Mare pe la 1466-1470. Pe locul oraşului tătaro-mongol din anii 1340-1360, de pe patrimontoriul Peştera aflat linga satul Trebujeni pe malul drept al Răutului. Oraşul tătaro-mongol a fost precedat de o cetaţuie a populaţiei autohtone din sec. XII-XIV.

4. Localitaţile Păhărniceni, Piatra, Jeloboc, Furceni,Brăneşti, Ivancea,Trebujeni,Butuceni, Morovaia, Măscăuţi, Bălăşeşti, Răculeşti, Jăvreni şi altele cu construcţiile lor ineditecaracteristice bazinului inferior al Răutului, în care s-a format un cult al arhitecturii din piatră unical în felul său în tot spaţiul naţional românesc.