Efectele generate de depozitul de deșeuri menajere Valomir - studiu de caz

Nici o fiinta de pe Pamant nu poate trai fara oxigen, iar oxigenul nu poate exista fara spatiile verzi. Pentru a putea trai, omul trebuie sa aiba mare grija si sa acorde o importanta speciala spatiilor verzi. Zilnic, mii de metri patrati de padure sunt defrisati. Desi oamenii nu realizeaza, aceste resurse se vor sfarsi intr-o zi. Acest lucru poate fi evitat prin reciclarea deseurilor biologice.

Cand au inceput sa fie constietizate ca problema deseurile? La aceasta intrebare nu se poate da un raspuns clar. Se stie ca inca de la inceputul epocii crestine in Imperiul Roman exista un sistem de salubritate organizat. Dar, asa cum s-a intamplat si cu multe alte realizari valoroase, si aceasta a fost temporar pierduta in timpul migratiilor.

Cererea de imbunatatire a starii de salubritate a reaparut masiv abia in Evul Mediu. La inceput au existat insa doar putine orase in care cetatenii erau obligati sa pastreze curatenia din fata caselor lor. Conditiile igienice erau in general extrem de precare. Ele au contribuit in mare masura la aparitia devastatoarelor epidemii de ciuma din secolele al XV-lea si al XVI-lea.

Intretinerea curateniei zonelor locuite a inceput sa ia forme organizate in secolul al XVII-lea, dar mai ales in secolul al XVIII-lea. Despre o rezolvare continua si permanenta a problemelor de igiena, prezente in toate tarile Europei, se poate vorbi insa abia abia incepand din secolul al XIX-lea. Cautand cauzele epidemiei de holera din anul 1831 din Anglia, s-a descoperit legatura izbitoare dintre lipsa igienei si riscul de infestare. Astfel, inlaturarea gunoaielor s-a instituit nu numai ca mijloc de prevenire a epidemiilor, ci si ca masura generala de protectie a sanatatii. In anul 1876 a fost inaugurata in Anglia prima statie de incinerare a deseurilor.

Secolul al XX-lea in Europa a stat sub semnul dezvoltarii domeniului salubritatii. Astfel, procesul continuu de mecanizare a muncii a avut drept consecinta aparitia tehnicii de salubrizare, asa cum o folosim si astazi, intr-o forma mai avansata.

Practici existente mult timp, ca depozitarea deseurilor in aer liber sa arderea lor necontrolata, sunt in mare masura depasite, iar eliminarea necontrolata de substante toxice pe calea aerului, a apei si in sol a fost limitata. Depozitarea necontrolata a deseurilor problematice, respectiv toxice, a dus in multe locuri la aparitia unor zone care reprezinta un pericol pentru mediu si resursele naturale, precum si pentru sanatatea umana.

Pentru binele comunitatii de azi, dar mai ales in scopul protejarii mediului, evacuarea monitorizata a deseurilor trebuie urmarita in Europa prin toate mijloacele. Activitatile de evitare a producerii deseurilor si de revalorificare a acestora stau pe primul loc in cadrul strategiilor de gestionare a deseurilor. Evacuarea extinsa poate fi realizata doar avand in vedere toate componentele unui sistem complet de gestionare a deseurilor, constituit din colectare, revalorificare, tratare si depozitare.

O privire aruncata intr-un recipient de deseuri confirma de fiecare data ca multe lucruri nu trebuie sa ajunga acolo. Este pacat sa ajunga! Nu este deloc inutil sa vorbim despre „comoara din pubela de gunoi"!

In urma unei vizite la rampa de gunoi se pot trage urmatoarele concluzii: excesul de materiale refolosibile si o mentalitate gresita a aruncarii. Hartii, cartoane, sticle, metale, plastic, jucarii, imbracaminte intacta, ustensile gospodaresti inca folosibile si alimente-chiar paini intregi- se regasesc in amestecul de gunoi. Pentru cel sosit in rampa de gunoi, totul dovedeste ca traim intr-o adevarata „societate a risipei".

Cantitatea si natura deseurilor sunt influentate de mai multi factori: clima, frecventa de ridicare, gradul de educare a populatiei, nivelul de trai, gradul de urbanizare si industrializare al orasului. Campioni mondiali la aruncat deseuri sunt S.U.A, cu o cantitate de 720kg/persoana/an. Portughezii arunca 260kg/persoana/an, iar cehii 250kg/persoana/an. Si noi???

Fiecare cetatean al orasului contribuie la cresterea stratului de gunoi cu 350-400 kg/persoana/an. Scopul reducerii deseurilor:

- scad costurile de colectare si transport deseuri si, implicit, tariful platit de populatie si agentii economici;

- scad costurile de depozitare; in prezent, construirea unui nou depozit ecologic de deseuri se ridica la suma de 11 milioane de EURO;

- se elimina materialele periculoase/toxice din volumul deseurilor si, implicit, se reduce poluarea mediului ambiant.