Arta și designul în perioada interbelică

Perioada interbelică cuprinde intervalul de 21 de ani dintre cele două războaie mondiale (1918-1939). Din punct de vedere politic a fost o perioadă destul de zbuciumată, în ciuda păcii proaspăt instaurate, deoarece conflictele puteau izbucni din nou. Cu toate acestea, la începutul secolului al XX-lea omenirea a avut parte de o perioadă inovatoare, denumită La Belle Époque, perioadă în care numeroase invenții și descoperiri au influențat viața cotidiană. În această perioadă, influențată de Primul Război (denumit de Raymond Guidot drept „Războiul, laborator de cercetare tehnologică”) și anticiparea declanșării celui de al doilea, se manifestă un interes crescut pentru descoperirea de noi materiale ce au influențat arta și designul, astfel în această perioadă sunt descoperite materiale precum: sticla de borosilicat, fibra de sticlă, cauciucul sintetic BUNA-S și BUNA-N, neoprenul, cauciucul butyl, nailonul, polistirenul, plexiglasul și melamina. Perioada interbelică, se poziționează cronologic, la începutul secolului XX fiind considerat „secolul vitezei”, acest aspect fiind surprins în arta și designul specific acestei perioade. În ceea ce privește arta și designul ce se remarcă în această perioadă, două stiluri: Art Deco și Streamlineul.

O perioadă de „noi căutări” începe după anul 1910, perioadă în care se pun bazele unui nou stil, Art Deco. Acesta este un stil internațional de sinteză, subordonat modernismului. Accentul este pus pe elementele ornamentale, se produc obiecte funcționale, dar intens decorate, uneori în mod excesiv. Aceste principii sugerează progresul tehnologic specific acestei perioade. Apare în Franța între anii 1910-1911, dar ia amploare aproape după Primul Război Mondial. Toate aceste principii și baze ale stilului Art Deco se fundamentează odată cu o expoziție importantă, și anume Expoziția Internațională de Artă Modernă și Decorativă, din Paris în anul 1925. Chiar denumirea acestui stil este preluată din numele expoziției, termenul de „Art Deco” fiind abrevierea acestuia. Prezența cea mai notabilă de la această expoziție este cea a lui Le Corbusier, acesta fiind unul din principalii critici ai mișcării Art Deco, el fiind ghidat de principii moderniste, considerând inutile elementele într-o perioadă în care accentul este pus mai mult pe funcționalitatea obiectelor.

Principiile Art Deco erau: utilizarea repetitivă a formelor liniare și geometrice, inclusiv forme triunghiulare, în zigzag, trapezoidale și cu chevron. Similar cu predecesorul său, Art Nouveau, atunci când sunt reprezentate obiecte precum flori, animale sau figuri umane, acestea sunt extrem de stilizate și simplificate pentru a respecta estetica generală a Art Deco formele geometrice, liniile netede, formele șiruri și culorile luminoase și vesele. A fost foarte inspirat și de formele și modelele tribale aztece și egiptene, care este preponderent în aspectul generalîn acest stil.

Art Deco a fost inspirat de numeroase mișcări de artă dinaintea sa, cum ar fi cubismul, constructivismul, futurismul și Art Nouveau. În conformitate cu accentul pus de mișcare pe tehnologia modernă, artiștii și designerii Art Deco au exploatat materiale moderne, cum ar fi materialele plastice, bakelitul și oțelul inoxidabil. Dar când a fost nevoie de o stropire de bogăție și rafinament, designerii au încorporat materiale mai exotice, cum ar fi fildeș, corn și piele de zebră.

Deși Europa a fost locul de naștere al idealurilor Art Deco, SUA a fost, probabil, locul în care mișcarea și-a pus amprenta cel mai puternic, cu toate că la expoziția din 1925, artiștii americani nu au fost prezenți, deoarece secretarul de comerț de atunci Herbert Hoover, nu a permis artiștilor sau designerilor americani să participe. Anul următor, SUA a avut o expoziție similară intitulată „A Selected Collection of Objects from the International Exposition Modern, Industrial and Decorative Arts”, care a fost prezentată în mai multe orașe importante din SUA. Art Deco a coincis cu o uriașă dezvoltare din SUA, acest stil fiind utilizat în numeroase fapte arhitecturale majore, cum ar fi: Radio City Music Hall, Clădirea Chrysler, proiectată de arhitectul William van Alen, Empire State Building.