Analiza filmului Filantropica

Sinopsis Filantropica

În Bucureştiul secolului XXI, a ieşi în oraş sâmbătă seara la braţul unei femei frumoase, o investiţie financiară riscantă,OVIDIU (Mircea Diaconu), modest profesor de liceu, pe care nu şi-ar putea-o permite. Şi totuşi trebuie, căci s-a îndrăgostit până peste cap de DIANA (Viorica Vodă), o mica sirenă de 20 de ani cu veleităţi de manechin. În căutarea unei surse de venit ceva mai consistente decât o biată leafă de profesor, Ovidiu plonjează într-o lume fabuloasă - mafia cerşetorilor. Unul din capii acesteia îl ia sub aripa sa. PEPE (Gheorghe Dinică) este jumătate artist, jumătate om de afaceri; "textier" oficial al cerşetorimii bucureştene, omul inventează biografii, replici şi atitudini în funcţie de personalitatea milogului sau de clientela-ţintă. Ovidiu va deveni "actorul" ideal pentru noul său experiment. Peste noapte, profesoraşul de vârstă mijlocie se trezeşte "însurat" cu MIRUNA (Mara Nicolescu), jucând seară de seară, alături de ea, comedia unui cuplu nevoiaş după un scenariu minuţios pus la punct de Pepe. Prinţ şi Cerşetor... Pendulând între doua femei, proaspăt îmbogăţit în ochii Dianei, soţ umil pentru Miruna, Ovidiu începe să ducă o periculoasă şi epuizantă viaţă dublă.

Analiza filmului Filantropica

Incipitul filmului Filantropica corespunde naraţiunii tradiţionale acest lucru fiind evidenţiat de citatul de început:

“A fost odata un oraş în care locuitorii se împarţeau în prinţ şi cerşetori.

Între aceste doua lumi nu existau decât câinii vagabonţi.

Ei formau clasa de mijloc.”

Filmul este structurat asemenea povestirii în ramă (povestirea în povestire). Există o povestire iniţială a “comedie cuplului nevoiaş” în care sunt incluse o povestire a vieţii lui Ovidiu ca profesor şi o povestire a vieţii lui ca elev. De asemeni, există o simetrie între incipit, mijloc şi final.

Acţiunea filmului debutează cu o autodezvăluire făcută de Ovidiu Mirunei prin care îi povesteşte ce l-a determinat să intre în această afacere murdară : “Şcoala era naşpa, lova era subţire, orele nu aveau nici un farm, viaţa mea era de cacao.”

În minutul 48 acţiunea filmului îşi reia cursul de unde s-a încheiat povestirea facută Mirunei, filmul continuând cu alte seri identice primei seri prezentate la început, în care cei doi joacă rolul de soţ-soţie care îşi aniversează 10 ani de căsătorie la un restaurant select, aflaţi în imposibilitatea de a-şi achita nota de plată aceasta fiind achitată în final de un alt cliet al localului sau prin chetă.

Finalul filmului rămâne deschis, evidenţiindu-se simetria precizată la început prin imaginea presupuşilor soţi dar în altă ipostază.

În filmul Filantropica al lui Nae Caranfil, identificăm trei categorii de femei:

1) femeia în vârstă- mamă şi pensionară, bună gospodină, obosită şi dornică de bună înţelegere- ea este cea care negociază conflictele în casă între soţ şi băiatul său, care avea un “statut” de profesor mediocru şi scriitor ratat. Este imaginea stereotipă a femeii casnice care are ca datorii aprovizionarea, gatitul, spălatul, călcatul şi curăţenia.

2) Femeia fotomodel- este cea care ne atrage atenţia, ca de obicei, blondă, atrăgătoare, dansatoare, la moda, joacă în clipuri publicitare.

Este femeia- capcană de care se îndrăgosteşte personajul principal (profesorul mediocru si scriitor ratat), pentru care va face o serie de sacrificii- cerşetorie de lux în restaurante de 4 şi 5 stele, până la casnicia impusă de şefii mafioţi.

Intriga acţiunii se învârte în jurul acestei femei blonde şi frumoase.

Este femeia care cu prima ocazie ia banii şi fuge, abandonând-ul cu cinism pe eroul principal.

3) Femeia doar în aparenţă cumsecade, care îşi urmareşte fără scrupule interesul, o artistă în şarlatanii şi smecherii şi care il iniţiază şi pe eroul principal în tainele trasului pe sfoară.

Am ales să analizăm relaţia dintre Ovidiu, un modest profesor de liceu şi Miruna, secretara lui Pepe, “capul mafiei cerşetorilor”.

Relaţia aleasă pentru analiză ocupă un loc central în cadrul filmului, pe baza acesteea conturându-se acţiunea filmului.