Modele ale Comunicării

Modelul lui Harold D. Lasswell

Cercetator american în domeniul stiintelor politice, Lasswell, prezinta, într-un articol din 1948 una dintre cele mai cunoscute formule din domeniul comunicarii. El sustine ca un act de comunicare poate fi corect descris daca se raspunde la urmatoarele întrebari:

Cine?

Ce spune?

Cum?

Cui?

Cu ce efect?

Transpunerea grafica a formulei lui Lasswell arata în felul urmator:

Cine? Ce spune? Cum? Cui? Cu ce efect?

Emitator Mesaj Mijloc Receptor Efectul

de comunicare

Pentru fiecare dintre aceste întrebari el a identificat un câmp de cercetare:

Cine? Ce spune? Cum? Cui? Cu ce efect?

Analiza Analiza Analiza Analiza Analiza

controlului continutului canalelor publicului efectelor

organizatiilor de comunicare

Modelul lui Lasswell a fost criticat pentru ca nu ia în considerare feed-back-ul, factorul contextual si alte forme de comunicare, în afara de comunicarea cu ajutorul mass-media. Cu toate acestea modelul lui Lasswell ofera un punct de plecare în studiul comunicarii si a relatiilor publice.

Modelul lui Shannon si Weaver

Claude Elwood Shannon a lucrat într-unul dintre laboratoarele firmei Bell Telephone, iar teoriile si modelele sale se refera, în primul rând, la mijloacele de comunicare specifice acestei companii.

În modelul propus de Shannon si colegul sau, Warren Weaver comunicarea este caracterizata ca fiind un proces liniar si unidirectional. Acest model stabileste cinci functii care trebuie îndeplinite si identifica un factor disfunctional, bruiajul.

Semnal

Mesajul Semnal primit Mesajul

Sursa Emitatorul Canalul Receptorul Destinatarul

Sursa de zgomot

Primul element al acestui proces este reprezentat de sursa de informatii, cea care produce un mesaj. Spre exemplu o persoana care vorbeste la telefon. În acest caz, telefonul are valoare de emitator. Urmatorul pas este transformarea de catre emitator a mesajului în impulsuri electrice si transmiterea acestora printr-un fir electric cu valoare de canal de transmitere, pâna la alt dispozitiv telefonic cu valoare de receptor. Acesta va decodifica semnalele primite, astfel încât o alta persoana, cu valoare de destinatar sa poata auzi vocea persoanei care a transmis mesajul. În aceasta convorbire pot aparea distorsiuni create de sursa de zgomot. Odata cu acest model apar si concepte noi în studiul comunicarii, cum ar fi: codare, decodare, sursa de zgomot. Însa un minus important în cazul modelului lui Shannon si Weaver este acela ca nu analizeaza semnificatia mesajului si nici feed-back-ul venit din partea receptorului.

Modelul lui Meyer-Eppler (1963)

Este unul dintre primele modele care se refera la comunicarea interpersonala. Acest model implica existenta unui emitator, a unui receptor, a unei surse de zgomot, codare si decodare.

În cazul acestui model emitatorul poate fi format din unul sau mai multi indivizi, la fel ca si receptorul.