Extras din seminar

Cartea lui Heilbroner prezinta ideile marilor economisti, de la Smith, Ricardo si Malthus, prin J. S. Mill, socialistii utopici si Marx, pana la ganditori din secolul nostru, ca J. M. Keynes, J. Schumpeter si altii. Ceea ce o deosebeste de obisnuitele istorii ale aceluiasi domeniu este inspirata imbinare dintre expunerea evolutiei gandirii economice si o extrem de vie portretizare a principalilor ei exponenti, cu biografii adesea uluitoare, punctate de bizarerii sau de drame, totul fiind infatisat cu talent literar si cu o verva cuceritoare. Este probabil – au spus-o si unii recenzenti americani – cea mai izbutita si mai captivanta introducere in stiinta economica si in istoria ei din cate s-au scris vreodata.

Ceea ce se remarca de la început este abordarea care întrepatrunde aspectele de gândire stiintifica, de configurare a personalitatii diferitilor autori cu contextul istoric si cu elemente de amanunt biografic, modalitate de a transforma lectura într-o traire vie, care-l apropie pe orice cititor, chiar nespecialist, de a parcurge cu placere acest text, de pe urma caruia se alege cu multe cunostinte din domeniul economic. De altfel, chiar pe coperta cartii se mentioneaza ca: „Este probabil cea mai izbutita si mai captivanta introducere în stiinta economica si istoria ei, din câte s-au scris vreodata.”

In primul capitol Robert Heilbroner face apologia gânditorilor din sfera vietii economico-sociale, punând în contrast activitatea lor sustinuta, nespectaculoasa, chiar discreta, cu stralucirea si paginile de istorie scrise pe seama conducatorilor de state si de ostiri. El vrea oarecum sa repare aceasta nedreptate aratând cum niste personaje mult mai modeste – în aparenta – au reusit sa schimbe lumea modelând, sistematizând gândirea semenilor. „Ceea ce au facut ei s-a dovedit a fi mai decisiv decât multe din actele unor oameni de stat aureolati de glorie,a produs adesea perturbari mai profunde decât actiunile ostirilor înauntrul sau înafara tarii, a avut efecte pozitive sau negative mai mari decât edictele unor regi sau parlamente.” [p.13] Numitorul comun al acestor personaje foarte diferite a fost de a studia comportamentul semenilor, în primul rând ca producatori de avutie materiala si apoi, în „înghesuiala bezmetica” de a apuca o parte din aceasta. În consecinta, îi denumeste filozofi ai lucrurilor pamântesti pentru ca „s-au straduit sa cuprinda într-o viziune filozofica cea mai pamânteana dintre îndeletnicirile omului – râvna pentru bunuri materiale.”

Capitolul al 2-lea, Revolutia economica, prezinta, inca din primul paragraf, problema esentiala cu care omul a trebuit sa se confrunte: “De cand a coborat din copac, omul s-a confruntat cu problema supravietuirii nu ca individ izolat ci ca membru al unui grup social”.

In decursul secolelor, omul a gasit trei modalitati de a prevenii o asemenea calamitate.El si-a asigurat continuitatea organizand societatea in jurul traditiei, transmitant functiile variate si necesare din generatie in generatie prin datini si cutume: fiul ii urma tatalui, ceea ce facea ca structura sa se perpetueze. Problema poate fi rezolvata si intr-un alt fel. Societatea poate folosii biciul carmuirii autoritare pentru a asigura indeplinirea corespunzatoare a diferitelor functii. Pentru a aparea economistii era nevoie de o a treia solutie; trebuia sa se iveasca o uimitoare injghebare in cadrul careia societatea isi asigura propria perpetuare, oferind posibilitatea fiecarui individ sa faca exact ceea ce el gaseste de cuviinta. Aceasta solutie paradoxala, subtila si plina de dificultati a problemei supravietuirii este cea care a creat nevoia de economisti.

Enigma pe care trebuia sa o dezlege economistii era cum va putea societatea sa dainuie daca lumea nu mai este carmuita de cutuma si ucazuri?, daca vor fi effectuate atat muncile agreabile cat si cele dezagreabile?.

Pentru ca siguranta oferita de traditie si ordin sa fie inlocuita in favoarea mecanismului dubios al sistemului de piata a fost nevoie de o adevarata revolutie, cea mai importanta pentru nasterea societatii moderne.

Este de-a dreptul uimitor cat de mult a evoluat si prin ce schimbari majore a trecut societatea.

In secolul al XIV-lea in Franta registrele comerciale contineau doar simple consemnari ale tranzactiilor, socotelile se faceau cu cifre romane, totalul era adesea gresit, impartirea printr-un numar maimare de 12 era misterioasa si nici folosirea cifrei 0 nu era prea clara. Bunurile intrate in tara in decurs de 1 an ar incape intr-un tren marfar din zilele noastre.

In secolul XVI, in Germania, negustorii erau opriti cam la 10 mile sa plateasca vama. Fiecare principat avea propria moneda, propriile reguli si ordonante, legi si oranduieli; iar unitatile de masurare erau cum nu se poate mai diferite( 112 unitati de lungime, 92 unitati de suprafata, etc..).

In secolul al XVII-lea la Boston avea loc un process pentru o crima considerate abominabila: un negustor a scos un profit de 6 pence la 1 siling. In predica sa duminicala, pastoral orasului se dezlantuie impotriva anumitor false principii ale comertului(dpdv al pastorului), intre care si urmatoarele: