Finanțe - politică de investiții

Generalităţi privind investiţiile

Investiţiile reprezintă o parte componentă a activităţii agenţilor economici care, în decursul activităţilor sale, alocă o parte importantă a profiturilor obţinute pentru modernizarea şi / sau extinderea afacerii.

Ne referim la investiţii în legătură cu o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani în vederea obţinerii unor profituri viitoare. În aspect economic, prin investiţii, în sens larg, se înţelege orice cheltuială bănească făcută cu scop profitabil.

În sens mai restrâns, prin investiţii se înţelege totalitatea cheltuielilor, care se fac pentru crearea de noi mijloace fixe, inclusiv înlocuirea celor uzate, cheltuielile ocazionate de dezvoltarea sau modernizarea mijloacelor fixe existente, precum şi efectuarea de plasamente financiare cu scopul de a obţine profit.

O definiţie mai concretă este prezentată de P. Masse, care consideră că investiţia reprezintă o cheltuială actuală, certă, realizată pentru obţinerea unor efecte viitoare, de cele mai multe ori incerte. Definiţia autorului cuprinde câteva elemente obligatorii, esenţiale pentru identificarea unei investiţii, şi anume:

• subiectul investiţiei, reprezentat de cel care investeşte;

• obiectul investiţiei, reprezentat de activele reale sau financiare realizate în urma activităţii investiţionale;

• efortul, care reprezintă costul sau cheltuiala certă, actuală, adică efortul necesar pentru realizarea obiectului investiţiei;

• efectele, care pot fi economico-financiare, valorice sau sociale, politice, ecologice etc., aşteptate în viitorul apropiat sau mai îndepărtat.

Prin definiţia sa, savantul vede „investiţia” ca un fenomen complex cu o multitudine de determinante independente.

În orice situaţie se poate afirma că esenţa investiţiei derivă din ideea că investitorul renunţă la o sumă anumită de bani „astăzi” pentru unele profituri viitoare superioare, aşteptate „mâine” cu următoarele condiţii: (1) ca investiţia să fie integral recuperată; (2) profitul, generat de către investiţie să compenseze investitorul pentru refuzul temporar de a folosi mijloacele investite pe parcursul unui anumit interval de timp; şi (3) riscul, ce apare în urma incertitudinii obţinerii rezultatului final scontat, trebuie luat în considerare pe parcursul analizei oportunităţii de investire. Această definiţie are reflexie asupra tuturor categoriilor de investiţii, realizate de către persoanele fizice sau juridice, cele alocate pentru procurarea de acţiuni şi obligaţiuni sau imobile şi tehnologii noi.

Având în vedere că investiţiile se pot efectua sub forma activelor tangibile şi a celor financiare, pot fi distinse două mari categorii de investiţii, şi anume:

- investiţii de capital (investiţii reale), care reprezintă alocarea mijloacelor băneşti pentru procurarea de active fixe. Caracteristica de bază a acestora este implicarea nemijlocit în procesul de producţie, pentru constituirea activelor reale (achiziţionarea de bunuri, utilaje, întreprinderi - procurate în scopul sporirii stocurilor de producţie). Aceste investiţii sunt atât pentru obiective noi, cât şi pentru modernizarea celor existente;

- investiţii de portofoliu (financiare), care reprezintă procurarea de hârtii de valoare sau a altor active cu scopul de a obţine profituri sub formă de dobânzi (dividende), şi se realizează prin cumpărarea titlurilor de valoare, opere de artă, crearea unor depozite bancare, etc.

În afara celor două categorii de bază, reale şi financiare, menţionate mai sus, tipologia investiţiilor se poate prezenta după mai multe criterii de clasificare. Acest fapt este necesar în scopul planificării şi analizei investiţionale, deoarece permite efectuarea unor raţionamente importante care pot avea un impact informaţional evident asupra deciziei de investiţii.