Procedura insolvenței

1. Procedura insolventei – notiuni introductive

Insolventa sau incapacitatea de plata intervine in momentul in care debitorul nu are lichiditati suficiente necesare achitarii datoriilor.

Procedura insolvenţei este o procedură colectivă, generală, îndreptată împotriva comerciantului care se află în insolvenţă, având ca scop acoperirea pasivului debitorului fie prin reorganizarea judiciară a comerciantului şi a activităţii acestuia, sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin falimentul comerciantului respectiv, fie succesiv în reorganizarea judiciară şi în falimentul comerciantului.

Cadrul legislativ:

- Legea 85/2006 privind procedura insolventei;

- Legea32/2000 completata si modificata, privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor;

- Ordonanta de Guvern nr.10/2004 privind falimentul institutiilor de credit;

- Regulamentul Consiliului European nr.1346/2000 privind procedurile de insolvabilitate;

- Ordonanta de Urgenta nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa;

- Legea nr. 637/2002 privind reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei;

- Regulamentul CE nr.1346/2000 privind procedurile de insolventa.

Scopul legii constă în instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă prin una din următoarele posibilităţi:

- reorganizarea judiciară a debitorului, în vederea achitării datoriilor acestuia conform programului de plată a creanţelor, inclusiv restructurarea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului;

- falimentul.

Insolventa poate fi:

Certa, atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa, fata de unul sau mai multi creditori;

Iminenta, atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.

Procedura de insolventa se poate etapiza in functie de activitatiile specifice fiecarei perioade de desfasurare, dupa cum urmeaza:

1. Perioada de observatie – este prima etapa cuprina de la data deschiderii procedurii si pana la confirmarea planului de reorganizare judiciara;

2. Reorganizarea judiciara – reprezinta etapa ce se aplica debitorului persoana juridical, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform unui plan de reorganizare ce poate sa prevada, impreuna sau separate:

- Restructurarea operational sau/ si financiara a debitorului;

- Restructurarea corporative prin modificrea structurii de capital;

- Restrangerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.

3. Procedura falimentului – care reprezinta cea de-a treia etapa a procedurii de insolventa, care se aplica debitorului, in care are loc lichidarea averii acestuia in scopul acoperirii obligatiior fiind urmata de radierea debituorului in registrul in care este inmatriculat.

2. Formele procedurii insolventei

In raport cu modul de desfasurare si de o serie de conditii suplimentare indeplinite, procedura insolventei poate fi: generala sau simplificata.

Procedura generala reprezinta procedura prevazuta de lege prin careun debitor intra dupa perioada de observatie, succesiv, in perioada de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau, separate, numai in reorganizare judiciara sau in procedura falimentului.

Procedura generala se aplica urmatoarelor categorii de debitori:

- Societati comerciale;

- societati cooperative;

- societati agricole’