Economiii Fiscale Variabile

Modelul Modigliani – Miller surprinde doar situatia in care o intreprindere mentine constanta marimea datoriilor , ceea ce nu reprezinta o situatie ce se regaseste in politica acestora in zilele noastre .

Marimea datoriilor variaza functie de mai multi factori , printre care amintim oportunitatile de investitii , golul de trezorerie , existenta unui dezechilibru financiar etc . Prin urmare , pentru a restrange din situatii , sa pornim de la ipoteza ca intreprinderea respectiva conduce o politica de crestere sustenabila .

Cresterea sustenabila , daca o notam cu g ( strict pozitiva ), este influentata direct de doi factori , profitul net obtenabil ( marimea cash-flow-urilor viitoare ) si politica de dividend . Starea de crestere economica este caracterizata , pe de alta parte , printr-un grad de indatorare ( ) si un levier ( ) . In perioada viitoare , intreprinderea doreste sa mentina constante gradul de indatorare si levierul . Aceasta crestere determina , in conditiile reinvestirii profitului net obtinut , o sporire a capitalurilor proprii in perioada viitoare . In contraparte marimea capitalului economic creste in aceeasi masura , devenind .

O astfel de majorare ofera posibilitatea managerilor sa contracteze noi imprumuturi cel putin la fel de avantajoase ca cele deja contractate , pana in limita atingerii gradului de indatorare initial . Ca si o consecinta economiile fiscale vor insuma valoarea de .

Capitalul propriu creste la marimea . Levierul initial se determina dupa relatia . La inregistrarea cresterii , levierul devine . Asadar , pentru a pastra constant levierul , intreprinderea mai poate contracta datorii in marime de , si levierul revine la marimea initiala . Suplimentarea marimii capitalurilor imprumutate modifica structura financiara a intreprinderii in marimi absolute , si nicidecum in marimi relative . In marimi absolute benficiile fiscale cresc de la valoarea de la marimea , in schimb in marimi relative rata de indatorare ramane constanta . De aceea , actionarii , ori creditorii nu solicita o remunerare suplimentara , intrucat riscul financiar este nul ( variatia rentabilitatii financiare este 0 ) . In consecinta riscul specific acestei operatiuni este asmilita marimii riscului din exploatare , risc ce este determinat de variatia cash-flow-urilor viitoare . Prin urmare calculul economiilor viitoare utilizeaza ca factor de actualizare costul de oportunitate al unei intreprinderi neindatorate ( ) .