Curbele de Nivel

VI. Reprezentarea reliefului pe planuri şi hărţi

6.1. Metoda curbelor de nivel

Curbele de nivel sau izohipsele sunt linii care unesc puncte cu aceeaşi altitudine. Ele rezultă din proiectarea pe plan a tuturor punctelor provenite din intersecţia suprafeţei terestre cu o serie de planuri orizontale, paralele şi echidistante (Figura 7). Echidistanţa poate fi definită ca distanţa care separă planurile imaginare de secţionare a reliefului. Ea este de două feluri : naturală şi grafică.

Figura 7 – Principiul metodei curbelor de nivel

Echidistanţa naturală este valoarea în metri care desparte planurile de secţionare a formelor de relief, iar cea grafică este valoarea echidistanţei naturale redusă la scara hărţii. Echidistanţa este influenţată de scară şi de forma de relief reprezentată. Astfel, pe hărţile la scara 1 : 10 000 ea este de 2,5 m, pe cele la scara 1 : 25 000 are valoarea de 2,5 sau 10 m, la scara 1 : 50 000, de 10 sau 20 m, iar la scara 1 : 100 000, de 20 sau 40 m. În zonele cu relief muntos echidistanţa este mai mare decât în zonele joase şi relativ netede. Spre deosebire de hărţile topografice, pe cele geografice echidistanţa nu se menţine aceeaşi, ci devine din ce în ce mai mare pe măsura creşterii altitudinii.

Curbele de nivel sunt de mai multe feluri, în funcţie de importanţa lor, şi anume: curbe de nivel principale, normale, secundare sau ajutătoare şi accidentale (Figura 8).

Figura 8 – Tipuri de curbe de nivel

a – principală ; b – normală ; c – ajutătoare ; d – accidentală

Curbele de nivel principale sunt trasate cu o linie continuă mai groasă de culoare maro-roşcat. Din loc în loc ele sunt întrerupte pentru a se putea înscrie valorile de altitudine respective.

Curbele de nivel normale se desenează cu o linie continuă de culoare maro-roşcat, dar mai subţire decât cea prin care se reprezintă curbele principale. Între două curbe de nivel principale se găsesc patru curbe de nivel normale.

Curbele de nivel secundare sau ajutătoare se trasează prin linii întrerupte. Echidistanţa lor este egală cu jumătate din echidistanţa curbelor normale.

Curbele de nivel accidentale sunt redate prin linii punctate sau întrerupte. În cazul acestora din urmă segmentele sunt mai mici decât cele ale curbelor secundare. Echidistanţa curbelor accidentale este egală cu un sfert din cea a curbelor normale. Totuşi, curbele accidentale, aşa cum indică şi numele, sunt utilizate ori de câte ori este nevoie să se scoată în evidenţă anumite „accidente” de relief, adică neregularităţi ale scoarţei terestre având echidistanţe mai mici decât un sfert din echidistanţa curbelor normale. În aceste situaţii se recomandă ca pe curbele accidentale să se înscrie valorile de altitudine respective.

În Figura 9 pot fi urmărite formele de relief care rezultă din modul în care se combină curbele de nivel.