Tipuri de structuri geologice și categorii genetice de roci. semnificația morfogenetică a acestora

Strate orizontale sau apropiate de planul orizontal;

Prezente în unităţile de platformă din sudul şi sud-estul ţării: Platforma Valahă (Câmpia Română) şi Podişul Dobrogei de Sud;

Vizibile în pachetele de loessuri din Bărăgan (mai ales în falezele Dunării) sau pe versanţii în trepte, săpaţi în calcare, ai văii Carasu (în prezent, parţial canalul Dunăre-Marea Neagră).

Strate înclinate într-o singură direcţie;

Prezente în depozitele de cuvertură ale Platformei Moldoveneşti (monoclin general NNV-SSE) şi ale Depresiunii colinare a Transilvaniei (în Podişul Someşan, monoclin general SE-NV);

Responsabile de apariţia reliefului asimetric de cueste: Coasta Iaşilor, Coasta Racovei, Coasta Bârladului superior etc. sau cuestele din Pod. Someşan, a căror configuraţie în evantai este condiţionată de reţeaua hidrografică

Boltiri anticlinale cu aspect de cupolă, care prezintă în interior zăcăminte gazeifere sub presiune;

Prezente în Depresiunea colinară a Transilvaniei, unde, sub influenţa proceselor de eroziune fluvială creează cueste semicirculare şi cueste faţă în faţă (în oglindă): Sărmăşel, Bazna, Cetatea de Baltă, Zau de Câmpie etc.

Structurile cutate din România sunt rezultatul mişcărilor orogenetice din ciclul alpin;

Elementele unei cute simple sunt sinclinalul şi anticlinalul;

Cutarea foarte strânsă dă naştere unor cute strânse, în care flancurile sunt redresate până la verticală: brahianticlinalul şi brahisinclinalul;

Asocierea unor cute simple în deformări de mari dimensiuni (km) dă naştere anticlinoriilor şi sinclinoriilor;

Stresul tectonic diferenţiat lateral poate duce la formarea cutelor deversate şi a pânzelor de şariaj.