Extras din seminar

Scurtă introducere în problemă

Monografia „Cultură și civilizație” de M. Gimbutas abordează subiectul neoliticului și eneoliticului și dpecificul lor în spațiul Sud-Est European, punând accent pe procesul de indoeuropenizare, sau „kurganizare”, după cum îl numește autoarea. De asemenea, autoarea expune în această lucrare importanța și contribuția popoarelor „kurgane” în dezvoltarea civilizațiilor europene ulterioare.

Realizările autorului în problemă

Una dintre realizările autoarea în problema dată se numără, în primul rând, cercetările de teren dirijate și efectuate direct în Anzabehovo (Macedonia), Obre (Slovenia) din epoca respectivă și analiza rezultatelor în urma acestor cercetări, majoritatea fiind expuse în această monografie. M. Gimbutas explică plauzibil de ce grupurile relativ mici de de proto-indo-europeni pătrunse în cadrul masei depopulații ale culturii vechii Europe, de la care au preluat, atât elemente de bază ale economiei, cât și elemente culturale numeroase, au pututsă determine transformări socio-culturale importante și să indo-europenizeze aceste populații, să le asimileze lingvistic.

Ideile expuse în “Studiul introductiv”

a) Scopul autorului

Scopul autorei este stabilirea legăturii cronologice și genetice dintre fenomene arheologice de pe arii foarte largi precum și integrarea acestora cu fenomene de ordin lingvistic și de istoria ideilor și credințelor.

b) Importanţa lucrării respective

Importanța constă în aducerea la zi a unor date apărute în publicații din diverse țări. Utilizarea datărilor cu radio-carbon calibrate la date reale și care au revoluționatcronologia multor așezăristrăvechi descoperite pe un areal larg, aducând la un numitor comun date dispersate și, uneori, haotice. De asemenea, expune rolul Anatoliei în răspândirea unor fenomene civilizaționale.

Analiza capitolelor lucrării

Capitolul I „Vechea Europă, cca 7000-3500 î.e.n, cea mai veche civilizație europeană înainte de infiltrarea popoarelor indo-europene

În acest capitol se analizează carcateristicile și specificul Europei cu ale ei complexe civilizaționale neolitice și calcolitice (perioada 7000-3500 î. Hr), înainte de invazia kurganilor și influiența reciprocă dintre aceste cicilizații si cea Kurgan.

Civilizațiile neolitice sunt împărțite în câteva categorii: egeeană-central balcanice (Sesklo, Starcevo-Kris, Karanovo); adriatică; vest-pontică sau Hamangia; moldovenească sau Nistru-Bug. Cele calcolitice în egeeană; central-balcanică (Vinca și Butmir); adriatică (Serra d’Alto, Avar); Dunărea Mijlocie (Lengyel); Tisa (Alfold, Tiszapologar); est-balcanică (Karanovo III-VI, Vădastra, Boian, Gumelnița; mold-ucraineană (Cucuteni-Tripolie).

Se demonstrează contactul civilizației Kurgan și Cucuteni prin mormintele descoperite pe teritoriul României, asemănătoare cu cele din Anatolia (Coțofeni, Cernavodă, Gorodsk-Usatovo, Boleraz). Descoperirea tăblițelor de la Tătăria are un rol esențial în dezvoltarea concepțiilor despre apariția scrisului în sud-estul Europei.

În concluzie se specifică faptul că apogeul indoeuropenizării este atins în anii 2500-2200, iar substratul vechi european s-a păstrat cel mai bine acolo unde infiltrareapop kurgane a fost târzie, ca de exemplu în Zona egeeană și insulele Creta și Thera.

În opinia mea, acest capitol reprezintă o relatare scurtă, dar suficientă pentru a intra în esența dezvoltării civilizațiilor neolitice în spațiul Sud-Est European. De asemenea relevă importanța spațiului Carpato-Danubiano-Pontic în dezvoltarea neoliticului și eneoliticului pentru tot spațiul European.