Organe de mașini

I-CUPLAJE

Aspecte generale

În construcția de mașini pe lângă organele de mașini simple (de tip monobloc sau asimilabile acestui tip, asamblate fie demontabil fie nedemontabil) se folosesc și organele de mașini complexe asamblate, concepute ca ansamble demontabile. Acestea au în general un rol funcțional distinct și tipologii constructive specifice adecvate acestuia.

Astfel, anumite tipuri sunt caracterizate constructiv - funcțional de mobilități relative interioare, proprii, între componente. Organele de mașini complexe asamblate sunt caracterizate de faptul că între piesele sau subansamblele componente nu au loc mișcări relative cu rol efectiv cinematic în ansamblul funcțional din care fac parte. Dintre acestea vor fi tratate mai jos organele de mașini complexe denumite cuplaje.

Cuplajele realizează legătura permanentă sau intermitentă între două părți consecutive ale unei transmisii (mecanism), în scopul transmiterii mișcării de rotație și a momentului de torsiune corespunzător fără a modifica legea de mișcare, respectiv momentul transmis.

Dintre funcțiile îndeplinite de cuplaje, pe lângă cea principală amintită deja, cele mai importante sunt: limitarea sarcinii transmise, limitarea turației, protecția împotriva șocurilor și vibrațiilor, transmiterea unisens a mișcării, întreruperea legăturii dintre cele două părți prin comenzi adecvate.

După energia utilizată în funcționare cuplajele pot fi:

- Mecanice

- Hidraulice electromagnetice

Cuplajele mecanice, după caracterul funcționării pot fi: permanente sau intermitente

Cuplajele permanente se împart în cuplaje fixe și cuplaje mobile, care la rândul lor sunt cu elemente rigide sau elastice.

Cuplajele intermitente se împart în cuplaje comandate și cuplaje automate.

Cuplajele permanente fixe se folosesc pentru legarea fixă a doi arbori fără abateri de poziție relativă. Pentru cuplarea arborilor cu abateri de poziție se folosesc cuplajele mobile cu elemente rigide care transmit șocurile și vibrațiile sau cuplaje mobile elastice care amortizează șocurile și vibrațiile. În cazul în care este necesară cuplarea sau decuplarea repetată se folosesc cuplajele intermitente comandate (ambreiajele).

Cuplajele automate se folosesc pentru limitarea sarcinii (cuplaje de siguranță), a turației (cuplaje centrifugale) sau ca limitatoare de sens (cuplaje unisens).

MINDRILA ALEXANDRU ILIE

IM-IFR-1LR681

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

Cuplaje permanente

Cuplajele permanente realizează o legătură permanentă între doi arbori, de regulă coaxiali, în limita unor abateri foarte mici de la această poziție

1- Cuplaje permanente fixe

Aceste cuplaje realizează legătura permanentă rigidă a arborilor coaxiali la care abaterile maxime de la coaxialitate nu trebuie să depășească 0,002...0,05 mm, turațiile fiind mici n- 200...500 rot/min.

2- Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide

Cuplajele de acest fel permit legarea arborilor a căror coaxialitate nu poate fi riguros respectată la montaj cât și a arborilor a căror poziție relativă se modifică în timpul funcționării. În funcție de abaterile preluate aceste cuplaje pot fi pentru compensarea abaterilor axiale, radiale (transversale), unghiulare sau combinate.

3- Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice

Aceste cuplaje se caracterizează prin existența unui element elastic (metalic sau nemetalic) între semicuplaje, care participă la transmiterea momentului de torsiune și determină proprietățile cuplajului: amortizarea șocurilor și vibrațiilor torsionale, prin acumularea elastică, temporară a energiei mecanice și redarea acesteia sistemului printr-o revenire treptată a elementului elastic la forma și poziția sa inițială; limitarea vibrațiilor de rezonanță, prin schimbarea frecvenței proprii a sistemului mecanic; compensarea elastică a abaterilor de poziție a arborilor datorate impreciziilor de execuție și montaj.

Cuplaje intermitente

Cuplajele intermitente realizează o legătură nepermanentă între două elemente succesive ale unui lanț cinematic (mecanism). Aceste cuplaje se împart în cuplaje comandate și cuplaje automate.

1- Cuplaje intermitente cu fricțiune comandate

Aceste cuplaje în funcție de forma suprafeței de frecare pot fi cu suprafețe plane, cu suprafețe conice, cu suprafețe cilindrice sau cu suprafețe combinate.

2- Cuplaje intermitente limitatoare de sarcină automate (de siguranță)

Cuplajele de siguranță îndeplinesc - pe lângă funcția principală de transmitere a momentului de torsiune - și funcția de limitare a valorii acestuia. Se evită, astfel, suprasolicitarea elementelor lanțului cinematic (mecanismului) echipat cu un astfel de cuplaj și deteriorarea acestor elemente.