Educația permanentă

“A preda, a învăța, a preda, a memora, nu mai sunt astăzi suficiente. Trebuie să se învețe și altceva: învățarea de a învăța! E nevoie deci de o educație permanentă, cea ,,care durează tot timpul vieții, care debutează în școală și pe care o urmează fiecare pe socoteala proprie în funcție de interesele și dorinșa sa.” (Cucoș,C. 2014.p.424)

Expresia” educație permanentă” este un concept specific pedagogiei contemporane ce înglobează un principiu teoretic și acțional care încearcă să regleze realitatea specifică a secolului nostru. Din acest punct de vedere, factorii care setează traiectoria învățământului în această direcție sunt: schimbările accelerate, explozia demografică, evoluția rapidă a tehnologiei și științelor, înmulțirea profesiunilor, creșterea timpului liber și a gradului de democratizare a vieții sociale.

Educația permanentă vine ca un răspuns la solicitările din ce în ce mai noi și mai numeroase a societății, ce îi oferă individului șansa de a se educa pe tot parcursul existenței sale, fără a fi limitat de vârstă sau spațiu. Aceasta îi formează individului o anumită atitudine față de cunoaștere și învățare facându-l mai responsabil față de el însuși, si față de realizările celorlalți.

Pentru o structurare corespunzătoare se va ține cont de fundamentele educații permanente, care sunt necesare la construcția, definirea și analiza conceptului pedagogic de educație permanentă.

Fundamentele istorice arată evoluția termenului de educație permanentă, oficializat la nivel de UNESCO, în 1970 si al cărei scop este de “a face din fiecare om un autodidact.”(Cristea,S.2016.p.75)

Fundamentele filozofice sunt determinate de dimensiunea generală a educației și cuprind modul de viață în totalitatea sa și construiește proiectul global al educației permanente.

Fundamentele sociologice au ca obiectiv valorificarea tuturor formelor de învățare/instruire/învățare cuprinse în educația permanentă. Prin obiectivele pedagogice specifice ale educației permanente fundamentate sociologic se urmărește autoînvățarea dirijată, instruirea pentru readaptare, exprimarea creativității, participarea la dezbateri și decizii sociale.

Fundamentele psihologice urmăresc formarea și dezvoltarea pe tot parcursul vieții sale, capacitatea ființei umane de a învăța mereu,” de a înțelege ,,unitatea cunoștințelor”, de interînvățare social și autoînvățare.”(Cristea,S.2016.p.78)

Fundamentele economice urmăresc prin obiectivul general, îmbunătățirea relației dintre ,,diviziunea muncii” și structura de relație a sistemului postmodern de învățământ.

Fundamentele politice ele căror obiective sunt echilibrarea intre tehnologia informațională și organizarea social prin ,,reînnoirea spiritului uman.” (Cristea,S.2016.p.79)