Traditia Microinteractionista

Aceasta teorie a aparut in US la inceputul secolului 20, devenind proeminent in sociologie fiind raspandita inainte de 1960, cand a provocat traditia ortodoxa Durkheimiana (Parsons).

Este vorba despre interele oamenilor, dar care nu sunt fixate dupa o structura puternica; viata sociala este in continuare o co-producatoare a interactinii dintre oameni in context particular.

Ca si consecinta, microinteractionismul a scos in evidenta afara, adesea participantilor, observant cum interactioneaza ei in present. Microinteractionismul a pus accentul a ccea ce este nevoie pentru cercetarile originale. Deoarece viata sociala estein continuare o co-producatoare repentant modelul, nu este ceea ce neaparat se asteapta; in consecinta, si cele mai pamantesi/omenesti sctivitati iau o alta semnificatie, ca si situatiile pentru schimbare si practicile sociale improvizate.

Baza microinteractionismului american improvizeaza o importanta cheie pentru “open-ended”(deschiderea sfarsitului) de cercetari asupra vierii sociale.

Microinteractionismul a fost puternic afectat de fenomenul migratiei germanilor si a evreilor, in US in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Perspective interactive se focalizeaza pe procesul individual facut sa aiba sens pentru fiecare zi a vietii si a adevarului (pe care il inteleg ei) la care ei ii dau inteles pentru evenimentele zilnice. Acest model interactive priveste inceputul societatii cu interactiuni individuale (microsociologie), mutandu-se la siteme sociale mai largi.

Interactionismul simbolic vede sistemul social ca produs al interactiunii sociale si intelesului cum ca oamenii isi dau situatia lor. Cea mai multa munca din aceasta arie cuprinde ideile lui George Herbert Mead, desi termenul a fost ”platit” de Herbert Blumer.potrivit lui Mead suntem toti sanatosi deoarece suntem toti angajati in multiple relatii sociale. In aceste relatii noi intensificam adevarul nostrum multiplu, adevarul reflexive si relatiile cu noi. Gandirea lui este sociala, conversatiile interioare impreuna cu diferitele parti ale sinelui ”the I” (eul), si “the Me” (eu) si generalizarea altora. Noi luam rolul altora, astfel, facandu-se posibil simbolismul.