Management Agrar

Curs
9/10 (2 voturi)
Domeniu: Agronomie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 72 în total
Cuvinte : 36992
Mărime: 364.18KB (arhivat)
Publicat de: Ivana Ardelean
Puncte necesare: 0
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Emilian Merce
Curs complet de managemnt agrar de la USAMV Cluj

Extras din curs

INTRODUCERE

Includerea managementului în planul de pregătire a celor mai di¬verse profesii (economişti, ingineri, jurişti, psihologi, sociologi etc.) reprezintă o exteriorizare în planul necesităţii a descifrării, după o parti¬tură temeinic elaborată, a unei realităţi tot mai complexe, întâlnite în sfera producţiei, desfacerii şi consumului. Arsenalul metodologic, oferit de ştiinţa managerială, reprezintă - în sferele amintite - un factor al prosperităţii economice şi de armonizare a vieţii sociale.

În transpunerea practică a preceptelor manageriale, factorul uman este hotărâtor. În consecinţă, instruirea şi avizarea viitorilor specialişti este o necesitate ce derivă din strategia dezvoltării economice. În plus, mana¬gementul se conturează, la nivel de ramură, tot mai mult ca o disciplină in¬tegratoare. El are, deci, rostul de a asambla cunoştinţele acumulate la di¬ferite discipline din amonte, de a le armoniza într-un sistem global de gân¬dire şi - mai ales - de a dezvălui dimensiunea economică a unei anumite opţiuni în plan tehnologic.

Însuşirea temeinică a preceptelor teoretice, a metodelor, tehnicilor şi instrumentelor manageriale, reprezintă condiţia sine qua non a exercitării competente a atribuţiilor ce le revin celor investiţi cu prerogative manageriale în cadrul consiliilor de administraţie, a comitetelor de direcţie din cadrul exploataţiilor agricole sau pentru a putea deveni întreprinzător particular.

Instruirea vizează deopotrivă avizarea asupra patrimoniului de cunoştinţe ale managementului, dar şi formarea unei gândiri moderne ma¬nageriale, accentuând dezvoltarea personalităţii în exercitarea profesiei, în condiţii de risc şi incertitudine.

Managementul, ca disciplină complexă, integratoare, de graniţă, se bazează pe cunoştinţele oferite de disciplinele tehnologice şi economice, precum şi pe cele care, în mod generic, sunt incluse în grupa disciplinelor de calcul operaţional. În rândul acestora din urmă, un rol esenţial îl au: statistica, analiza economică, teoria probabilităţilor, programarea mate¬matică, informatica, psihologia, sociologia etc.

Asimilarea patrimoniului managerial este, fără îndoială, un gest te¬merar care presupune voinţa şi priceperea de a escalada multe dificultăţi. Convertirea personalităţii, în sensul acestor exigenţe, este condiţia esenţială a reuşitei, întrucât într-un univers global, avid de informaţii, organizaţiile economice îşi dau seama că succesul înseamnă, în primul rând, angajaţi şi manageri competenţi.

CAPITOLUL 1

VARIABILELE ORGANIZAŢIONALE

ALE EXPLOATAŢIEI AGRICOLE

Realizarea unor structuri agrare şi de producţie eficiente presupune cunoaş¬terea variabilelor organizaţionale. Conceptul de variabilă organizaţională de¬sem¬nează factorii interni şi externi, care condiţionează într-o anumită măsură caracteristicile structurii organizatorice şi de conducere. Principalele variabile organizaţionale specifice exploataţiei agricole sunt: com¬plexitatea producţiei, dimensiunea întreprinderii, nivelul dotării tehnice, gradul de specializare şi de cooperare, dispersia teritorială a subunităţilor, gradul de automatizare şi de prelucrare a informaţiilor etc.

1.1. Structura de producţie a întreprinderii

1.1.1. Ramurile de producţie

Eficienţa economică a activităţii exploataţiilor agricole este condiţio¬nată, în mod substanţial, de cadrul pe care acestea îl dobândesc ca urmare a proce¬sului de profilare, specializare şi dimensionare. Elementul de bază, su¬pus analizei în procesul de profilare, specializare sau îmbinare îl con¬stituie ramura de producţie.

Trăsăturile specifice, care definesc o anumită ramură de producţie şi care le individualizează sunt:

• produsul finit şi destinaţia sa economică;

• mijloacele de producţie folosite şi tehnologiile aplicate;

• specializarea determinată a forţei de muncă.

Potrivit acestor criterii, ramurile de producţie din unităţile agricole pot fi grupate în:

• ramuri de producţie vegetală;

• ramuri ale producţiei zootehnice.

Odată cu perfecţionarea tehnologiilor de producţie, cu adâncirea pro¬cesului de diviziune a muncii, are loc – în mod obişnuit – un proces de dife¬renţiere accentuată a ramurilor de producţie. Astfel, în exploataţiile agri¬cole spe¬cializate poate fi întâlnită, ca ramură de producţie distinctă, cultura legu¬me¬lor sau cultura viţei de vie etc. Din punct de vedere a importanţei pe care o au în economia explo¬ata¬ţiei, ramurile de producţie se împart în:

• ramuri de bază;

• ramuri complementare;

• ramuri ajutătoare.

Ramurile de bază au rol preponderent în activitatea economică a explo¬ataţiei agricole. În cadrul acestor ramuri este mobilizat un volum în¬semnat de mijloace materiale şi de forţă de muncă. Ele imprimă şi determină pro¬filul de producţie al exploataţiei, deţinând ponderea hotărâtoare în pro¬ducţia marfă a acesteia.

Ramurile complementare se organizează alături de cele de bază în exploataţiile agricole dezvoltate complex. Deşi nu dau un volum de marfă si¬milară ramurilor de bază, ele joacă un rol important în economia exploataţiei. Ramurile complementare întregesc activitatea economică a exploataţiei în sensul utilizării cât mai eficiente a resurselor acesteia.

Ramurile ajutătoare servesc nemijlocit procesul de producţie a ce¬lorlalte ramuri. Prin urmare, ele nu au drept scop realizarea producţiei marfă. Furnizarea de producţie marfă de către ramurile ajutătoare, dacă este cazul, se limitează la unele excedente ocazionale. Necesitatea creării ramurilor aju¬tă¬toare în cadrul exploataţiilor agricole derivă din particularităţile producţiei agricole şi necesitatea organizării raţionale a acesteia. Aceleaşi considerente pot face necesară crearea sectoarelor anexe, cu caracter indus¬trial, de prelu¬crare şi servicii.

În contextul noţiunilor deja invocate, se poate aprecia că structura de producţie a unei exploataţii agricole este determinată de ramurile de pro¬ducţie existente în cadrul acesteia, de proporţiile în care sunt dezvoltate şi de modul lor de îmbinare. În funcţie de aceste elemente, structura de pro¬ducţie a unei întreprinderi poate avea un caracter mai complex sau mai simplu. Variantele de structură ce se pot elabora între aceste două limite con¬ven¬ţionale sunt multiple. Această variabilitate urmează în mod logic vari¬abilitatea condiţiilor concrete din fiecare unitate agricolă, condiţii ce trebuie puse integral în valoare prin procesul de structurare. Pe această scară de variaţie se conturează şi procesul de profilare, specializare, diversificare, ca opţiuni ale întreprinderilor pentru anumite ramuri de producţie şi pentru un anumit grad de dezvoltare a acestora.

În principiu, determinarea structurii de producţie a exploataţiei agri¬cole trebuie să aibă în vedere criteriul optimului tehnic şi economic. Adică, din mulţimea variantelor care asigură cele mai mari cantităţi de produse va fi preferată aceea care reclamă – prin comparaţie – cele mai mici cheltuieli spe¬cifice, respectiv cele în care se realizează cel mai mare profit.

Ansamblul ramurilor cuprinse în structură, trebuie să reflecte concor¬danţa dintre condiţiile concrete ale unităţii şi posibilităţile de valorificare ale acestora prin procesul de structurare. Cu alte cuvinte, structura de producţie trebuie să asigure o valorificare cât mai rodnică şi eficientă a condiţiilor natu¬rale, materiale şi umane din cadrul exploataţiei agricole.

Este absolut necesar ca în procesul de structurare să se ţină seama de relaţiile de natură biologică, tehnologică şi economică existente între ramurile de producţie prin prisma raporturilor acestora cu resursele existente. Aceste relaţii pot avea conţinut diferit şi anume:

• de condiţionare;

• de complementaritate;

• de concurenţă.

De pildă, relaţiile între ramurile succesive sunt relaţii de complemen¬taritate, în timp ce relaţiile dintre diferite culturi a căror fertilizare reclamă ace¬leaşi îngrăşăminte, între plantele care au aceleaşi cerinţe faţă de sol, faţă de forţa de muncă, sunt relaţii de concurenţă. În principiu, relaţiile de con¬di¬ţionare şi complementaritate favorizează structura complexă a producţiei, în timp ce relaţiile de concurenţă impun îngustarea profilului de producţie.

Procesul de structurare, fenomenele de profilare, specializare şi con¬centrare au suferit transformări substanţiale în istoria dezvoltării exploataţiei agri¬cole. Promovarea progresului tehnic, extinderea tehnologiilor moderne, au constituit factorii dinamici hotărâtori, care au determinat tendinţele de con¬centrare şi specializare ale producţiei agricole. Pe fondul unui progres general continuu, concepţiile cu privire la structura de producţie au evoluat spre o dezvoltare selectivă.

Pe plan mondial, procesul de specializare, de simplificare a structurii de producţie s-a dezvoltat, în unele ţări, până la menţinerea unei singure cul¬turi (ramuri) adică monocultura. Tendinţa de îngustare a structurii de pro¬duc¬ţie are loc sub influenţa unor factori obiectivi, dintre care rolul hotărâtor îl are progresul tehnic. Modul de condiţionare, în forma cea mai generală, poate fi ilustrată ca în figura 1.1.

Preview document

Management Agrar - Pagina 1
Management Agrar - Pagina 2
Management Agrar - Pagina 3
Management Agrar - Pagina 4
Management Agrar - Pagina 5
Management Agrar - Pagina 6
Management Agrar - Pagina 7
Management Agrar - Pagina 8
Management Agrar - Pagina 9
Management Agrar - Pagina 10
Management Agrar - Pagina 11
Management Agrar - Pagina 12
Management Agrar - Pagina 13
Management Agrar - Pagina 14
Management Agrar - Pagina 15
Management Agrar - Pagina 16
Management Agrar - Pagina 17
Management Agrar - Pagina 18
Management Agrar - Pagina 19
Management Agrar - Pagina 20
Management Agrar - Pagina 21
Management Agrar - Pagina 22
Management Agrar - Pagina 23
Management Agrar - Pagina 24
Management Agrar - Pagina 25
Management Agrar - Pagina 26
Management Agrar - Pagina 27
Management Agrar - Pagina 28
Management Agrar - Pagina 29
Management Agrar - Pagina 30
Management Agrar - Pagina 31
Management Agrar - Pagina 32
Management Agrar - Pagina 33
Management Agrar - Pagina 34
Management Agrar - Pagina 35
Management Agrar - Pagina 36
Management Agrar - Pagina 37
Management Agrar - Pagina 38
Management Agrar - Pagina 39
Management Agrar - Pagina 40
Management Agrar - Pagina 41
Management Agrar - Pagina 42
Management Agrar - Pagina 43
Management Agrar - Pagina 44
Management Agrar - Pagina 45
Management Agrar - Pagina 46
Management Agrar - Pagina 47
Management Agrar - Pagina 48
Management Agrar - Pagina 49
Management Agrar - Pagina 50
Management Agrar - Pagina 51
Management Agrar - Pagina 52
Management Agrar - Pagina 53
Management Agrar - Pagina 54
Management Agrar - Pagina 55
Management Agrar - Pagina 56
Management Agrar - Pagina 57
Management Agrar - Pagina 58
Management Agrar - Pagina 59
Management Agrar - Pagina 60
Management Agrar - Pagina 61
Management Agrar - Pagina 62
Management Agrar - Pagina 63
Management Agrar - Pagina 64
Management Agrar - Pagina 65
Management Agrar - Pagina 66
Management Agrar - Pagina 67
Management Agrar - Pagina 68
Management Agrar - Pagina 69
Management Agrar - Pagina 70
Management Agrar - Pagina 71
Management Agrar - Pagina 72

Conținut arhivă zip

  • Management Agrar.doc

Alții au mai descărcat și

Analiza eficienței economice a producției agricole și căi de creștere a acesteia - SC Romagribuz

CAP.I 1.1. AGRICULTURA – RAMURĂ A ECONOMIEI NAŢIONALE “Prima dintre arte, baza bogăţiei naţionale, cea mai mare industrie care procură omului tot...

Managementul resurselor umane și creșterea economică la SC Agrocomplex SA Bârlad

CAPITOLUL I. ÎMBUNǍTǍŢIREA RESURSELOR DE MUNCǍ, OBIECTIV ESENŢIAL AL CREŞTERII ECONOMICE Privitǎ ca un ansamblu funcţional, care asigurǎ în cadrul...

Agricultura și dezvoltarea durabilă în România și în Uniunea Europeană

Consideraţiuni generale privind dezvoltarea durabilă Dezvoltarea durabilã, viabilã şi susţinutã din punct de vedere ecologic, este consideratã...

Prezentare Generală a Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România

Cap. 1. AGRICULTURA INTRODUCERE Anul 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, marchează o epocă nouă în economia agricolă şi de...

Managementul exploatațiilor agricole - planul de afaceri al unei exploatații agricole

Cap 1. Functia de previziune a managementului A întrezări şi, eventual, a cuantifica evoluţia viitoare a unor fenomene de natură...

Management exploatație agricolă

Societatea agricola BOGDAN S.R.L s-a constituit de catre proprietarii de terenuri in anul 1995. Ea exista ca persoana juridical romana si...

Modelarea și Simularea Sistemelor Agricole

MODELAREA SI SIMULAREA ACTIVITATILOR INTR-O EXPLOATATIE AGRICOLA INTRODUCERE Suprafata de 100 de hectare va fi impartita egal intre cele 5...

Tehnologia Culturilor Silvice

FAMILIARIZAREA CU STATIUNEA DIDACTICO-EXPERIMENTALA A COLEGIULUI AGRICOL TAUL 1. Caracteristica generala a gospodariei (localitatea, distanta de...

Te-ar putea interesa și

Sistemul calității în organizația școlară - calitatea evaluării demersurilor și rezultatelor educaționale

INTRODUCERE In literatura de specialitate se gaseste tot mai des intrebarea : “De ce este nevoie totusi de introducerea unui sistem national al...

Abordări Comparative dintre Sistemul de Management nord-american și European

Introducere Actualitatea temei . Oricare ramură a activităţii omului are istoria sa. „Fără trecut nu există viitor”, iar fără înţelegerea clară a...

Management Comparat

CAPITOLUL I GENEZA MANAGEMENTULUI COMPARAT 1.1 Conceptul de management Ca şi în cazul altor ştiinţe, originea managementului comparat este...

Abaterea etică - Consecințe asupra organizației școlare și asupra societății

Capitolul I Introducere „Managementul este procesul în care managerul operează cu trei elemente fundamentale - idei, lucruri și oameni -...

Strategia de promovare a Facultății de Economie Agroalimentară și a Mediului

EAM=VIITOR Facultatea de Economie Agroalimentară și a Mediului din cadrul Academiei de Studii Economice din București se încadrează în domeniul...

Promovare ASE

1.Macromediul a)Analiza serviciilor de educatie din domeniul economiei agroalimentare la nivel international Specializarea urmărește...

Conceptul de management - evoluția conceptului de management

Etimologia Managementul este un termen provenit din limba engleză şi adoptat ca atare, cu o semantică foarte complexă, care desemnează ştiinţa...

Managementul organizației

1. Analiza condiţiilor ce au condus la apariţia şi dezvoltarea activităţii de management. Managementul este un termen provenit din limba engleză...

Ai nevoie de altceva?