Extras din curs

1. Portaltoii din specia Vitis Riparia

Specia Vitis riparia, originară din zona temperată rece a SUA, are un areal geografic foarte întins. Creşte pe lunci, pe terenuri aluvionare, fertile cu conţinut redus de calcar activ, care reprezintă de fapt un mediu bun pentru filoxeră. Astfel, această specie a căpătat rezistenţa necesară faţă de atacul acestui dăunător.

Vitis riparia, s-a utilizat la altoirea soiurilor europene, pentru prima dată în Franţa (1874), dovedind o bună prindere la altoirea în uscat, o înrădăcinare uşoară, dar o rezistenţă slabă faţă de calcarul activ din sol.

Din Vitis riparia, prin cercetări s-au extras 60 de selecţii din care doar 18 sunt mai cunoscute şi anume: Riparia gloire, Riparia grand glabre, Riparia portalis rouge, Riparia pubescens rouge.

Riparia Gloire a fost obţinut în Franţa din Vitis riparia.

- Este primul portaltoi folosit mondial pentru refacerea podgoriilor distruse de filoxeră

- pentru că s-au creat alţi portaltoi mai valoroşi, arealul lui de cultură s-a restrâns foarte mult şi la noi.

Repartizarea teritorială

Este folosit în podgoriile din Moldova, şi în cele de pe prima terasă a Dunării, în general pentru cultura soiurilor de masă în condiţii de irigare. Reclamă soluri fertile, reavăne, bine mobilizate, cu mai puţin de 6% calcar activ.

2. Portaltoii din specia Vitis rupestris

Specia Vitis rupestris, originară din SUA, are rezistenţă scăzută la ger dar longevitate mai mare decât Vitis riparia. Deoarece este rezistentă la filoxeră şi la calcarul activ din sol, Vitis rupestris, a fost supusă ameliorării. Reprezentantul cel mai imp este Rupestris du Lot, răspândit mult în zonele aride de cultură a viţei de vie din jurul Mării Mediterane, Bulgaria, America de Sud şi California. În România , este folosit la reconstrucţia plantaţiilor viticole din podgoriile subcarpatice.

Repartizare teritorială

-a stat la baza multor plantaţii care acum au vârste de 40-50 ani

-nu se mai foloseşte deoarece a fost depăşit în calităţi de alţi portaltoi de Rupestris ca: 140 Rugeri, 1103 P, etc.

II. Grupa portaltoilor americo-americani

1. Portaltoii hibrizi Riparia x Rupestris

Sunt printre primii portaltoi folosiţi în viticultură. Ei au preluat de la V. riparia, creşterea mijlocie, producţia mare de butaşi portaltoi, perioada mai scurtă de vegetaţie, iar de la V. Rupestris, rezistenţa mai ridicată la calcar activ (până la 11%). În România s-au folosit soiurile de portaltoi Riparia x Rupestris 3309 şi 3306 obţinute de Couderc, precum şi Riparia x Rupestris 101-14 selecţionat de Millardet şi Grasset.

Folosirea acestor portaltoi a scăzut după introducerea în cultură a portaltoilor hibrizi Berlandieri X Riparia.

2. Portaltoii hibrizi Berlandieri x Riparia

Aceşti portaltoi au moştenit de la Vitis berlandieri, rezistenţa sporită la cloroză, iar de la Vitis riparia, producţia mare de butaşi portaltoi, bună înrădăcinare, bună sudură şi rezistenţa la filoxeră.

Pentru că au rezistenţă moderată la secetă şi la cloroză (16-25% calcar activ), nu s-au răspândit în zona mediteraneană, dar sunt consacraţi zonelor cu climat temperat continental.

Dintre portaltoii hibrizi Berlandieri x Riparia, interes au prezentat şi încă mai prezintă următorii: 420 A, Teleky 8 B, Kober 5 BB, Selecţia Crăciunel 2 şi Selecţia Oppenheim 4. Ei au fost răspândiţi datorită producţiei foarte mari de butaşi obţinuţi pe unitatea de suprafaţă.

Cloni din soiurile de portaltoi hibrizi Berlandieri x Riparia, obţinuţi în R.S. România

Crăciunel 26

- este obţinut din Crăciunel 2 (omologat în 1969)

- are vigoare mijlocie, produce puţini copili

- este productiv şi rezistent la secetă şi boli

- asigură producţii ridicate de viţe altoite (peste 61%).

Crăciunel 71

- obţinut din T 8B, selecţia Buftea, omologat în 1969

- se remarcă printr-o producţie mare de butaşi şi o bună prindere la altoire.

Selecţia Oppenheim 4, Clona 4 (SO 4-4)

- obţinut la Staţiunea de cercetare Blaj şi s-a omologat în 1975

- este mai productiv ca SO4 din care provine şi asigură randamente ridicate de viţe altoite