Silvicultura și Spațiul Rural

- evidenţierea importanţei pădurilor în spaţiul rural;

- identificarea potenţialului forestier al României;

- evidenţierea structurii de proprietate a fondului forestier din

România;

- aprecierea economică a fondului forestier printr-un sistem de

indicatori;

- identificarea şi explicarea funcţiilor pădurilor;

- evidenţierea produselor lemnoase şi nelemnoase;

- identificarea efectelor dezvoltării silviculturii asupra spaţiului

rural.

4.1 Rolul pădurilor în spaţiul rural

Pădurea reprezintă o componentă de bază a mediului înconjurător,

fără de care viaţa umană şi nu numai, nu poate fi concepută, îndeplinind

rolul de ameliorare şi de conservare a acesteia.

Producând cantităţi semnificative de “biomasă” cu o valoare

economică deosebită pentru evoluţia societăţii omeneşti, pădurea contribuie

şi la pregătirea solului, adică la consolidarea terenurilor; ameliorarea

solurilor erodate sau degradate; îmbogăţirea rezervelor de materii organice

şi de substanţe nutritive în sol; reducerea transportului de materiale solide de

apa pluvială; precum şi la purificarea aerului prin stocarea carbonului şi

emisia de oxigen în urma procesului de fotosinteză; filtrarea aerului şi

depunerea particulelor de praf şi de substanţe minerale solide etc.

Pădurea are rolul de a furniza omului o gamă bogată de produse cu o

valoare economică de necontestat. Este vorba nu numai de masa lemnoasă,

cât şi de celelalte produse ale pădurii, printre care amintim: vânat, peşte,

fructe de pădure, ciuperci comestibile, plante medicinale, răşină, substanţe

tanante etc.

Dacă avem în vedere rolul şi importanţa pădurilor ca ecosisteme

terestre, se impune a fi evidenţiat faptul că, prezenţa pădurii într-o anumită

zonă imprimă înfăţişarea, aspectul şi trăsăturile acestei zone. Defrişările

iraţionale ale pădurilor au un efect negativ asupra mediului înconjurător, în

special este vorba de favorizarea alunecărilor de teren, schimbarea

caracteristicilor climatului, regimului hidrologic cât şi a calităţii aerului din

atmosferă.

Fenomenul de restructurare a economiei naţionale a afectat şi

silvicultura ca ramură a acesteia, cunoscând transformări semnificative mai

ales în ceea ce priveşte structura de proprietate. Cu toate acestea, întregul

complex de măsuri normative silvice se supune unui obiectiv fundamental -

cel al asigurării condiţiilor reale pentru gestionarea durabilă a pădurilor

indiferent cine este sau va fi proprietarul acestora.

Având în vedere rolul pădurilor în viaţa umană, apreciem că este

necesar ca întregul mecanism social (factor de răspundere, agenţi

economici, omul ca entitate) să accepte că asigurarea şi garantarea

gestionării durabile a pădurilor este unica politică ce se impune a fi ridicată

la rang naţional, în care consensul să se realizeze în modul cel mai firesc,

fără a avea nevoie de negocieri prealabile.

4.2 Potenţialul şi structura de proprietate a fondului forestier

din România

Potenţialul fondului forestier se referă, în principal, la suprafeţele

destinate acestei ramuri a producţiei materiale şi la producţia obţinută.

România dispune de un fond forestier dintre cele mai valoroase din

Europa. Cu o suprafaţa de peste 6,36 milioane hectare, reprezentând aproape

27% din suprafaţa totală a ţării, România ocupă locul al 8-lea, având în faţa

sa ţări ca: Suedia, Finlanda, Spania, Franţa, Germania etc. Suprafaţa

fondului forestier cunoaşte o diminuare continuă determinată de un complex

de factori care se manifestă, adesea, foarte agresiv.