Analiza Accidentelor Rutiere și de Munca

Generalitãti

Cercetarea accidentelor de circulatie presupune stabilirea unor elemente sau

clarificarea unor aspecte care sã serveascã la conturarea naturii juridice a evenimentului, la

determinarea rãspunderii penale si civile ce revine persoanei vinovate de producerea

accidentului.

Împrejurãrile care trebuie stabilite în legãturã cu producerea unui eveniment rutier

sunt, în general urmãtoarele:

Cauzele si împrejurãrile în care s-a produs accidentul. Referitor la cauze, cercetarea

penalã trebuie sã stabileascã factorii umani, tehnici, rutieri care au determinat sau favorizat

evenimentul. De pildã, rularea cu vitezã mare pe un drum acoperit cu mâzgã sau polei.

Cu privire la împrejurãrile accidentului, se va stabili locul si timpul producerii

evenimentului, viteza si directia de deplasare, starea drumului si conditiile meteorologice,

starea tehnicã a vehiculelor si avariile pe care le-au suferit. leziunile provocate victimelor

s.a.m.d.

Regulile de circulatie care au fost încãlcate, cum ar fi, de exemplu, nerespectarea

vitezei legale de circulatie sau rularea cu o vitezã necorespunzãtoare, conditiilor concrete de

trafic, nerespectarea normelor legale referitoare la prioritatea de trecere si de depãsire,

nerespectarea semnificatiei semnalului de culoare rosie a semaforului electric.

De asemenea, se stabileste dacã s-a condus sub influenta bãuturilor alcoolice ori în

stare de ebrietate si dacã autovehiculul nu prezintã defectiuni tehnice, mai ales la sistemul de

directie si de frânare, defectiuni care trebuiau si puteau fi sesizate.

Persoanele rãspunzãtoare de producerea accidentului, printre care se numãrã, frecvent,

conducãtorii autovehiculelor, pietonii, cãlãtorii din mijloacele de transport în comun care nu

respectã regulile de urcare si de coborâre. De asemenea, pot fi rãspunzãtori sefii de garaje sau

coloane care au permis plecarea în cursã a autovehiculelor cu defectiuni tehnice, repararea

necorespunzãtoare a unui autovehicul de cãtre un atelier specializat sau nespecializat,

premeditarea accidentului s.a.m.d.

Un aspect particular al acestei probleme îl reprezintã identificarea conducãtorului

autovehiculului care a pãrãsit locul accidentului.

Consecintele produse de accident, interesând, în primul rând, persoanele care au fost

vãtãmate, ori omorâte, aspect important pentru încadrarea juridicã a faptei. În al doilea rând,

intereseazã pagubele materiale produse atât vehiculului care a provocat accidentul, cât si

celorlalte vehicule sau obiecte cu care a intrat în coliziune.

În privinta persoanei accidentate este necesar sã se stabileascã, în functie de calitatea

pe care o avea în traficul rutier (pieton, pasager, conducãtor de vehicule cu tractiune animalã

etc.), modul în care s-a comportat înaintea producerii evenimentului si starea în care se afla.

De exemplu, mergea pe partea carosabilã, a traversat prin locuri nepermise fãrã sã se asigure,

era în stare de ebrietate, etc.

6

Pe lângã evenimentele de mu sus, în functie de circumstantele în care s-a produs

accidentul, uneori este necesar sã se clarifice dacã evenimentul putea fi sau nu evitat, aspect

cu rezonantã în exercitarea actiunii penale si în stabilirea rãspunderii civile.

De asemenea, existã si împrejurãri în care cercetarea unui accident de circulatie va

trebui corelatã cu cercetarea altor, fapte penale: furt de masinã, folosirea autoturismului

pentru sãvârsirea unui omor, tâlhãrii, furt, viol, sechestrarea de persoane etc., ipoteza în care

ne aflãm în situatia convergentei de infractiuni.

Particularitãti privind cercetarea la fata locului a accidentelor de trafic rutier

Cercetarea la fata locului în cazul accidentelor de circulatie reprezintã unul dintre cele

mai importante acte de urmãrire penalã, cu caracter imediat si necesar, de modul în care este

efectuatã depinzând direct solutionarea cauzei

Datoritã specificului ei, desi se supune regulilor generale tactice criminalistice si

procesual penale, cercetãrii accidentelor de circulatie îi sunt proprii si câteva particularitãti

care se regãseste, într-o formã sau alta, în întreaga metodologie a cercetãrii evenimentelor

rutiere. Mentionãm, în acest context, cã problematica si particularitãtile cercetãrii la fata

locului a stat în centrul atentiei multor autori de specialitate. Cercetarea la fata locului a

accidentelor de circulatie este orientatã în douã directii importante:

a) Stabilirea împrejurãrilor de loc, timp si mod în care s-a produs accidentul,

împrejurãri pe care le-am precizat mai sus.

b) Descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor formate cu ocazia producerii

accidentului.

Pe baza datelor obtinute prin cercetarea la locul faptei, în care se include si ascultarea

persoanelor implicate în accident si a martorilor oculari, organul de cercetare penalã are

posibilitatea sã formuleze primele versiuni referitoare la natura evenimentului.

Elaborarea versiunilor reprezintã o componentã tacticã importantã a cercetãrii unor

evenimente rutiere în care autorul faptei a pãrãsit locul accidentului. De altfel, acest ultim

aspect a impus sublinierea cã, sub raport tactico-metodologic, cercetarea accidentelor de

circulatie se poate împãrti în douã mari categorii:

Cercetarea accidentelor de circulatie în care autorul a rãmas la locul faptei, într-o

situatie asemãnãtoare aflându-se si cel care s-a reîntors la fata locului; dupã ce, de exemplu, a

dus victima la spital;

Cercetarea accidentelor în care autorul a pãrãsit locul accidentului, ceea ce impune

sã se procedeze la identificarea autovehiculului si a conducãtorului acestuia.