Extras din curs

Testarea este o parte esenţială a activităţii inginereşti, regăsindu-se atât în procesele de producţie cît şi în domeniul R&D (Research&Development – cercetare şi dezvoltare). Utilizarea testării în procesele de producţie asigură menţinerea sub control a parametrilor tehnologici şi implicit calitatea corespunzătoare a produselor. În condiţiile unei competiţii tot mai acerbe, a prezenţei pe piaţa textilelor a unor ţări precum China, Pakistan, Bangladesh, care lucrează la preţuri extrem de scăzute, calitatea producţiei este o componentă determinantă a succesului economic.

O altă direcţie importantă de folosire a testărilor este proiectarea produselor sau domeniul R&D. Fie că există un departament în companii, fie că este vorba de institute de cercetare, dezvoltarea unor produse necesită determinarea proprietăţilor acestora. În domeniul materialelor textile tehnice, problema testării este şi mai acută, deoarece proprietăţile materialelor trebuie să fie extrem de precise în conformitate cu cerinţele aplicaţiei. Produsele tehnice funcţionează în medii dificile, cu solicitări intense şi chiar cu risc de acidente, incendii, etc. Din acest motiv, proprietăţile materialelor cu aplicaţii tehnice (vezi cele 12 domenii principale) sunt considerate în intervale stricte şi trebuie să facă faţă unor solicitări considerabile fie ca valoare, fie ca durată. Orice proprietate insuficient controlată poate ascunde o comportare necorespunzătoare a produsului şi se poate solda cu pierderi economice şi chiar de vieţi omeneşti.

Mai mult, în unele cazuri materia primă şi procesele tehnologice sunt extrem de scumpe şi un volum mare de testări nu este rentabil. Este cazul firelor de înaltă performanţă (sticlă, para-aramide şi carbon) şi a materialelor compozite. Simularea permite studiul ante festum al comportării produsului, cu evidenţierea punctelor slabe. De remarcat că utilizarea simulărilor pe calculator cum este cazul FEA (Finite Element Analysis) necesită cunoaşterea completă a tuturor caracteristicilor materialului studiat şi a mediului în care funcţionează, altfel rezultatele nu pot fi semnificative. Simularea este în prezent un instrument tot mai des utilizat în domeniul textilelor tehnice.

Testarea materialelor şi produselor textile presupune existenţa unor laboratoare specializate, a personalului calificat şi implică o creştere a costurilor. Creşterea costurilor se amortizează prin ridicarea nivelului de calitate a produselor, reducerea volumului de defecte şi implicit a pierderilor. Testarea produselor se face pentru a îmbunătăţi procesul tehnologic şi pentru a împiedica apariţia pe piaţă a unor materii prime şi produse sub nivelul de calitate prevăzut. Rezultatele obţinute prin testare sunt explicite dar şi implicite. Rezultatele explicite se referă la valorile determinate, în timp ce rezultatele implicite presupun că testele pot fi reproduse identic oriunde şi de către oricine.

Prin testare, în activitatea industrială se urmăresc două obiective:

- determinarea unor proprietăţi ale fibrelor, firelor, materialelor sau produselor textile;

- determinarea gradului de influenţă al unor caracteristici, parametri asupra unei proprietăţi care poate fi de natură non-textilă şi care reflectă comportamentul unui produs textil.

Realizarea unui test presupune următoarele etape: prelevarea mostrelor şi măsurarea propriu-zisă. În cadrul prelevării mostrelor se urmăreşte să se obţină numărul minim de mostre care să asigure rezultate semnificative. Prin măsurare se realizează compararea cantitativă a obiectului (materialului) cu un standard predefinit. Măsurarea presupune erori, ceea ce duce la nevoia asigurării:

- caracterului de repetabilitate - aparatul va indica aceeaşi valoare la repetarea măsurării,

- a preciziei - valoarea măsurată este cît mai apropae de cea reală,

- senzitivităţii – modificarea minimă care provoacă modificarea citirii.

Din acest motiv, la determinarea unei anumite proprietăţi aparatul de măsură trebuie să aibă fineţea scării de măsurare corespunzătoare, să fie calibrat la fiecare determinare şi să fie verificată absenţa defectelor mecanice. Totodată, trebuie evitată influenţa factorilor externi, precum variaţi de tensiune a curentului electric sau curenţi de aer. De altfel, este necesar să se respecte indicaţiile privind condiţionarea atmosferei de testare. În plus, operatorul care efectuează măsurarea trebuie să aibă calificarea necesară.