Extras din curs
III. POLITICI CULTURALE, CULTURĂ DE MASĂ ŞI SOCIETATE DE MASĂ
Mecanismele de funcţionare ale industriei culturale nu pot fi înţelese în toată complexitatea
lor fără o evidenţiere prealabilă a influenţei pe care au avut-o, asupra destinelor culturii
contemporane, doctrinele societăţii de masă şi societăţii de consum. Astfel se explică şi interesul
particular pe care sociologii şi antropologii l-au manifestat, în ultimele decenii, faţă de cele două
concepte, prin intermediul cărora au putut explica într-o altă lumină înstrăinarea artei şi deteriorarea
valorilor culturale datorită apariţiei unor fenomene social – politice specifice civilizaţiei industriale
contemporane. Întrucât societatea de consum actuală a fost anticipată de fenomenele petrecute la
nivelul societăţii de masă, se impun câteva consideraţii cu privire la geneza şi specificul acestora.
Societatea de masă este considerată un efect al dezvoltării sociale, generată de revoluţiile
demografică, industrială, ştiinţifică şi tehnologică din secolele XIX şi XX. Caracteristic societăţii de
masă actuale ar fi o mobilitate socială maximă, atât pe verticală, cât şi pe orizontală. Legăturile
tradiţionale organice dintre om şi mediul său în timpul fazelor precedente ale evoluţiei sociale tind
să dispară odată cu revoluţia tehnico-ştiinţifică din domeniul transporturilor şi telecomunicaţiilor, cu
industrializarea masivă şi creşterea inerentă a timpului liber rămas disponibil pentru distracţii. Pe
de altă parte, sub presiunea concentrării economice crescânde, se conturează o nouă formă de
coeziune socială, o interdependenţă tot mai mare a oamenilor în cadrul diviziunii sociale a muncii
din economiile dezvoltate, ceea ce face ca omogenizarea relaţiilor sociale să devină „impersonală şi
atomizată”.
Categoria de masă este utilizată în sociologia contemporană pentru a defini „clasa
fenomenelor sociale în care un mare număr de oameni se comportă simultan în aşa fel încât se
întrerupe violent rutina lor sancţionată social, prin rolul jucat de ei ca indivizi” [1].
Această întrerupere bruscă a rutinei comportamentale provoacă o anumită „dezorganizare” a
procesului social.
Iar dezorganizarea poate fi provocată numai prin tipurile comportamentului de masă care, în
concepţia lui Anthony F.C.Wallace, sunt în număr de cinci: apatia politică, sindromul dezastrului,
panica, demenţa, revoltele şi mişcările sociale [2].
Ceea ce i-a preocupat pe specialiştii în materie, indiferent de specializarea lor profesională şi
apartenenţa politică, de metodologia întrebuinţată sau de reacţiile emoţionale este încercarea de a
explica geneza comportamentului de masă şi specificul manifestării acestuia, mai ales în situaţii
limită şi în condiţiile unor revendicări economice imperative, instabilitatea şi extremismul lor.
Herbert Blumer surprinde foarte subtil diferenţa dintre comportamentul colectiv organizat şi
comportamentul de masă: „Dacă un comportament de masă se organizează într-o mişcare, el
încetează să fie un comportament de masă, pentru a deveni un aspect al organizării sociale. Toată
natura sa se schimbă căpătând un program, o structură, o cultură definită, o atitudine în interesul
grupului, o tradiţie, reguli prestabilite, o conştiinţă de grup” [3]. Majoritatea autorilor occidentali
sunt de acord cu următoarele caracteristici ale comportamentului de masă : ,,pierderea simţului
realităţii şi răspunderii”; „instabilitatea atenţiei şi reacţiei”; „moralitatea scăzută”; „reacţia directă
faţă de problemele îndepărtate”. În ce constau, mai pe larg, aceste caracteristici? După părerea lui
W. Kornhauser, în cadrul comportamentului de masă centrul atenţiei se mută de la problemele
vieţii cotidiene la problemele vieţii naţionale sau internaţionale, ceea ce duce la „pierderea simţului
ANTROPOLOGIA CULTURII
realităţii şi răspunderii”. În consecinţă, sunt declarate „de masă” mişcările în care masele depăşesc
preocupările zilnice şi pătrund în „zona interzisă” – sfera politicii care este considerată monopolul
elitei” [4]. A doua particularitate a comportamentului ar fi „reacţia directă faţă de problemele
îndepărtate”, în sensul că masele nu dezbat problemele în vederea soluţionării, ci acţionează
nemijlocit, trecând peste procedurile legale. În această ordine de idei Kornhauser reproşează
maselor lipsa spiritului democratic şi extremismul: „Activitatea politică a maselor are tendinţa de a
fi nedemocratică ( ), neagă respectul faţă de principiile liberei concurenţe şi dezbaterii publice ca
baze ale compromisului” [5]. W. Kornhauser dă ca exemplu mişcările extremiste pentru a evidenţia
consecinţele „pătrunderii” maselor în politică. De aici derivă a treia caracteristică a
„comportamentului de masă” şi anume „instabilitatea, înclinarea de a schimba obiectul atenţiei, de
a modifica intensitatea reacţiei – de la apariţie la activismul politic”. Simţindu-se manipulat de forţe
impersonale, dându-şi seama că nu poate să exercite o influenţă asupra vieţii sociale, şi că nu îşi mai
aparţine sieşi, omul-masă „trăieşte într-o societate fără a-i aparţine”, fiind cuprins de apatie. Dar în
anumite momente conştiinţa acestei frustrări, dezamăgirea profundă faţă de situaţia proprie în
societate se transformă în disperare, împinge masa la modul activist de acţiune. Tocmai aceste
revolte spontane, nesusţinute de o strategie politică eficientă a obiectivelor clare ce trebuie urmărite
pe baza unui program, permit canalizarea protestului şi nemulţumirii maselor, de către maeştrii
diversiunilor, împotriva grupurilor şi categoriilor sociale care rezistă integrării în sistem. W.
Kornhauser o spune foarte clar: „Prestigiul puterii scade, individul se eliberează de sub influenţa
grupurilor care îl încătuşează dar, totodată, pierde şi sprijinul lor. Cresc contradicţiile între cei care
continuă să fie integraţi în grupurile locale şi cei care au aderat la relaţiile de masă” [6]. O altă
caracteristică a societăţii de masă ar putea fi moralitatea foarte scăzută, care „coboară până la
nivelul membrilor ei cei mai primitivi. Mulţimea comite atrocităţi pe care foarte puţini din membrii
săi le-ar comite ca indivizi. În viziunea lui Dwight MacDonald masele reprezintă un mare număr de
persoane incapabile să-şi exprime calităţile lor umane, deoarece „nu sunt unite unele cu altele nici
ca indivizi, nici ca membri ai unei comunităţi” ( ).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Antropologia Culturii.doc