Antropologia Culturii

Curs
8.7/10 (3 voturi)
Domeniu: Antropologie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 29 în total
Cuvinte : 21104
Mărime: 84.31KB (arhivat)
Puncte necesare: 0
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Zaharia Sergiu

Extras din curs

III. POLITICI CULTURALE, CULTURĂ DE MASĂ ŞI SOCIETATE DE MASĂ

Mecanismele de funcţionare ale industriei culturale nu pot fi înţelese în toată complexitatea

lor fără o evidenţiere prealabilă a influenţei pe care au avut-o, asupra destinelor culturii

contemporane, doctrinele societăţii de masă şi societăţii de consum. Astfel se explică şi interesul

particular pe care sociologii şi antropologii l-au manifestat, în ultimele decenii, faţă de cele două

concepte, prin intermediul cărora au putut explica într-o altă lumină înstrăinarea artei şi deteriorarea

valorilor culturale datorită apariţiei unor fenomene social – politice specifice civilizaţiei industriale

contemporane. Întrucât societatea de consum actuală a fost anticipată de fenomenele petrecute la

nivelul societăţii de masă, se impun câteva consideraţii cu privire la geneza şi specificul acestora.

Societatea de masă este considerată un efect al dezvoltării sociale, generată de revoluţiile

demografică, industrială, ştiinţifică şi tehnologică din secolele XIX şi XX. Caracteristic societăţii de

masă actuale ar fi o mobilitate socială maximă, atât pe verticală, cât şi pe orizontală. Legăturile

tradiţionale organice dintre om şi mediul său în timpul fazelor precedente ale evoluţiei sociale tind

să dispară odată cu revoluţia tehnico-ştiinţifică din domeniul transporturilor şi telecomunicaţiilor, cu

industrializarea masivă şi creşterea inerentă a timpului liber rămas disponibil pentru distracţii. Pe

de altă parte, sub presiunea concentrării economice crescânde, se conturează o nouă formă de

coeziune socială, o interdependenţă tot mai mare a oamenilor în cadrul diviziunii sociale a muncii

din economiile dezvoltate, ceea ce face ca omogenizarea relaţiilor sociale să devină „impersonală şi

atomizată”.

Categoria de masă este utilizată în sociologia contemporană pentru a defini „clasa

fenomenelor sociale în care un mare număr de oameni se comportă simultan în aşa fel încât se

întrerupe violent rutina lor sancţionată social, prin rolul jucat de ei ca indivizi” [1].

Această întrerupere bruscă a rutinei comportamentale provoacă o anumită „dezorganizare” a

procesului social.

Iar dezorganizarea poate fi provocată numai prin tipurile comportamentului de masă care, în

concepţia lui Anthony F.C.Wallace, sunt în număr de cinci: apatia politică, sindromul dezastrului,

panica, demenţa, revoltele şi mişcările sociale [2].

Ceea ce i-a preocupat pe specialiştii în materie, indiferent de specializarea lor profesională şi

apartenenţa politică, de metodologia întrebuinţată sau de reacţiile emoţionale este încercarea de a

explica geneza comportamentului de masă şi specificul manifestării acestuia, mai ales în situaţii

limită şi în condiţiile unor revendicări economice imperative, instabilitatea şi extremismul lor.

Herbert Blumer surprinde foarte subtil diferenţa dintre comportamentul colectiv organizat şi

comportamentul de masă: „Dacă un comportament de masă se organizează într-o mişcare, el

încetează să fie un comportament de masă, pentru a deveni un aspect al organizării sociale. Toată

natura sa se schimbă căpătând un program, o structură, o cultură definită, o atitudine în interesul

grupului, o tradiţie, reguli prestabilite, o conştiinţă de grup” [3]. Majoritatea autorilor occidentali

sunt de acord cu următoarele caracteristici ale comportamentului de masă : ,,pierderea simţului

realităţii şi răspunderii”; „instabilitatea atenţiei şi reacţiei”; „moralitatea scăzută”; „reacţia directă

faţă de problemele îndepărtate”. În ce constau, mai pe larg, aceste caracteristici? După părerea lui

W. Kornhauser, în cadrul comportamentului de masă centrul atenţiei se mută de la problemele

vieţii cotidiene la problemele vieţii naţionale sau internaţionale, ceea ce duce la „pierderea simţului

ANTROPOLOGIA CULTURII

realităţii şi răspunderii”. În consecinţă, sunt declarate „de masă” mişcările în care masele depăşesc

preocupările zilnice şi pătrund în „zona interzisă” – sfera politicii care este considerată monopolul

elitei” [4]. A doua particularitate a comportamentului ar fi „reacţia directă faţă de problemele

îndepărtate”, în sensul că masele nu dezbat problemele în vederea soluţionării, ci acţionează

nemijlocit, trecând peste procedurile legale. În această ordine de idei Kornhauser reproşează

maselor lipsa spiritului democratic şi extremismul: „Activitatea politică a maselor are tendinţa de a

fi nedemocratică ( ), neagă respectul faţă de principiile liberei concurenţe şi dezbaterii publice ca

baze ale compromisului” [5]. W. Kornhauser dă ca exemplu mişcările extremiste pentru a evidenţia

consecinţele „pătrunderii” maselor în politică. De aici derivă a treia caracteristică a

„comportamentului de masă” şi anume „instabilitatea, înclinarea de a schimba obiectul atenţiei, de

a modifica intensitatea reacţiei – de la apariţie la activismul politic”. Simţindu-se manipulat de forţe

impersonale, dându-şi seama că nu poate să exercite o influenţă asupra vieţii sociale, şi că nu îşi mai

aparţine sieşi, omul-masă „trăieşte într-o societate fără a-i aparţine”, fiind cuprins de apatie. Dar în

anumite momente conştiinţa acestei frustrări, dezamăgirea profundă faţă de situaţia proprie în

societate se transformă în disperare, împinge masa la modul activist de acţiune. Tocmai aceste

revolte spontane, nesusţinute de o strategie politică eficientă a obiectivelor clare ce trebuie urmărite

pe baza unui program, permit canalizarea protestului şi nemulţumirii maselor, de către maeştrii

diversiunilor, împotriva grupurilor şi categoriilor sociale care rezistă integrării în sistem. W.

Kornhauser o spune foarte clar: „Prestigiul puterii scade, individul se eliberează de sub influenţa

grupurilor care îl încătuşează dar, totodată, pierde şi sprijinul lor. Cresc contradicţiile între cei care

continuă să fie integraţi în grupurile locale şi cei care au aderat la relaţiile de masă” [6]. O altă

caracteristică a societăţii de masă ar putea fi moralitatea foarte scăzută, care „coboară până la

nivelul membrilor ei cei mai primitivi. Mulţimea comite atrocităţi pe care foarte puţini din membrii

săi le-ar comite ca indivizi. În viziunea lui Dwight MacDonald masele reprezintă un mare număr de

persoane incapabile să-şi exprime calităţile lor umane, deoarece „nu sunt unite unele cu altele nici

ca indivizi, nici ca membri ai unei comunităţi” ( ).

Preview document

Antropologia Culturii - Pagina 1
Antropologia Culturii - Pagina 2
Antropologia Culturii - Pagina 3
Antropologia Culturii - Pagina 4
Antropologia Culturii - Pagina 5
Antropologia Culturii - Pagina 6
Antropologia Culturii - Pagina 7
Antropologia Culturii - Pagina 8
Antropologia Culturii - Pagina 9
Antropologia Culturii - Pagina 10
Antropologia Culturii - Pagina 11
Antropologia Culturii - Pagina 12
Antropologia Culturii - Pagina 13
Antropologia Culturii - Pagina 14
Antropologia Culturii - Pagina 15
Antropologia Culturii - Pagina 16
Antropologia Culturii - Pagina 17
Antropologia Culturii - Pagina 18
Antropologia Culturii - Pagina 19
Antropologia Culturii - Pagina 20
Antropologia Culturii - Pagina 21
Antropologia Culturii - Pagina 22
Antropologia Culturii - Pagina 23
Antropologia Culturii - Pagina 24
Antropologia Culturii - Pagina 25
Antropologia Culturii - Pagina 26
Antropologia Culturii - Pagina 27
Antropologia Culturii - Pagina 28
Antropologia Culturii - Pagina 29

Conținut arhivă zip

  • Antropologia Culturii.doc

Alții au mai descărcat și

Antropologia Teologică

Antropologia teologica cerceteaza limitele si destinul oamenilor. Autorii prezinta în acesta lucrare convingerea potrivit careia conditia umana în...

Legendă - anterioritate a mitului

Problema anterioritatii relative a povestii, a legendei sau miturilor este una din cele mai discutate în cursul secolului al XIX-lea. Mult timp,...

Termeni Islamici

Koran (sau, Quran) - este termenul arabesc pentru "recitare" si se refera la culegerea de pretinse revelatii facute de Allah prin arhanghelul sau,...

Antropologie culturală

Tema 1: Antropologia culturală în contextul ştiinţelor sociale Disciplină relativ tânără, existenţa antropologiei culturale ca şi câmp particular...

Introducere în Antropologie

SISTEMUL ŞTIINŢELOR DESPRE OM O sintagmă precum “ştiinţe socio-umane “ este dominantă pentru o dimensiune expresivă a gândirii umane şi...

Antropologie Culturală Europeană

Curs1 1 martie 2006 Introducere în antropologie culturală europeană Disciplina sau ştiinţa numită antropologie îşi trage numele de la doi termeni...

Mentalitate contemporană versus mentalitate occidentală

În aceste zile, suntem martorii izbucnirii într-o formă agravată de spectrul războiului, a conflictelor culturale latente existente între lumea...

Antropologie și Dezvoltare

1. ANTROPOLOGUL – AGENT DE DEZVOLTARE COMUNITARĂ? Relaţia dintre antropologie (1) şi dezvoltare (2) este ambiguă. În ultimul timp se fac eforturi...

Te-ar putea interesa și

Religia și Societatea între Secularizare și Reconciliere

Introducere Religia şi societatea sunt două noţiuni care prin asocierea lor creează o dilemă. Aceea de a provoca o dramă a soluţionării....

Managementul Internațional

CAPITOLUL I Nivelul de cultură 1.1 Raţionamente diferite dar probleme comune Lumea este plină de confruntări între oameni, grupuri şi naţiuni...

Asemănări și deosebiri între antropologie aplicată și dezvoltare comunitară

I. Introducere Din punct de vedere istoric, putem spune că prima formă de antropologie a apărut în secolul XIX, datorită cercetătorului britanic...

Blogat în sistem - o perspectivă antropologică

BLOGAT ÎN SISTEM. O PERSPECTIVĂ ANTROPOLOGICĂ 1. Introducere Începând cu secolul al XX-lea, societatea a început să cunoască noi dimensiuni în...

Determinarea Antropologiei Culturale

Există două pct de vedere principale de abordare a antropologiei-culturale. Primul este de natură ontologică, cel de-al doilea ţine de domeniul...

Antropologie

1.DIVIZIUNILE GENERALE ALE ANTROPOLOGIEI CA STIINTA Antropologia culturală/socială, care studiază evoluţia, condiţiile de trai, relaţiile între...

Antropologie culturală

Tema 1: Antropologia culturală în contextul ştiinţelor sociale Disciplină relativ tânără, existenţa antropologiei culturale ca şi câmp particular...

Antropologia Culturii

IV. 1. Raporturile dintre antropologie, psihologie si criminologie în abordarea acestei teme În acest dramatic sfârsit de secol si de mileniu,...

Ai nevoie de altceva?