Pasivele Băncilor Comerciale

Resursele bancilor sunt constituite din resurse proprii si resurse atrase.

Din punct de vedere al gradului de stabilitate, resursele proprii cuprind resurse stabile, care pot fi plasate pe termen lung, constituite din capitalul social cash, fondul de rezerva, prime legate de capitalul social varsat si resurse temporare – care pot fi plasate pe termen foarte scurt si scurt, constituite din: rezerva generala pentru riscul de credit, provizioanele pentru riscul de credit, dividendele de plata, impozitele constituite pâna devin exigibile.

Resursele atrase constituie partea cea mai activa din resursele bancii, practic, pe seama acestora banca îsi poate îndeplini functia de investitii în economie, resursele proprii având o pondere neînsemnata în investitiile facute de banca.

Capitalul bancar desemneaza fondurile pe care banca le poate folosi pentru finantarea unor operatiuni pe termen nelimitat. Formele capitalului bancar pot fi delimitate de modul lor de procurare: capitalul bancar în sens restrâns si alte surse de capital bancar. Fondurile proprii ale societatilor bancare sau capitalul bancar în sens restrâns este forma clasica a capitalului bancar si forma exclusiva pentru majoritatea bancilor românesti.

Capitalul bancar în sens restrâns cuprinde: capitalul social varsat, profitul nerepartizat si fondurile bancare proprii. Sursele sale de constituire pot fi interne - reinvestirea profitului - sau externe - emisiunea publica sau privata de actiuni. Capitalul si fondurile de rezerva ce se constituie pe seama profitului, au un aport redus în formarea resurselor de creditare ale bancilor, deoarece bancile fiind societati pe actiuni, formeaza capitalul propriu prin emisiune si subscriere de actiuni. Actiunile bancilor sunt indivizibile, iar banca nu recunoaste decât un singur proprietar pe fiecare actiune.

Stabilirea valorii capitalului bancar se poate face în trei modalitati:

- la valoarea contabila, ca diferenta între totalul activelor si pasive, ca o marime folosita pentru raportare;

- la valoarea de piata, folosind cursul actiunilor aflate în circulatie, multiplicat cu numarul acestora;

- la valoarea nominala a actiunilor.

În România, conform normelor Bancii Nationale a României 2/1994, fondurile proprii ale societatilor bancare includ:

- capitalul propriu, în care sunt cuprinse:

-fondul de rezerva;

-fondul mijloacelor fixe;

-fondul de dezvoltare;

-alte fonduri, constituite din profitul net, în limita legii.

- capitalul suplimentar, în care se cuprind:

-fondul de risc;

-rezervele din evaluarea activelor;

-datoria subordonata.

Datoria subordonata include toate tipurile de instrumente de credit la termen, cu dobânzi fixe sau variabile (obligatiuni). Cele mai multe emisiuni pe termen mediu si de valoare relativ redusa sunt vândute clientilor banci. Alte emisiuni mai importante sunt cumparate de bancile corespondente partenere. Partea cea mai mare a titlurilor pe termen lung sunt plasate privat societatilor de asigurari, fondurilor de plasamente si fondurilor de pensii.

Emisiunile publice se fac, de regula, pentru valori foarte mari, pentru ca sunt mai scumpe, iar procedura prin oferta publica initiala este complicata. Nu sunt excluse nici instrumente cu dobânzi variabile sau cu dobânzi convertibile. Obligatiunile convertibile propriu-zis dau detinatorului un drept de conversie în actiuni preferentiale. Exista însa si emisiuni de obligatiuni cu dobânzi variabile, convertibile în obligatiuni cu dobânda fixa.

Teoretic, capitalul bancar îndeplineste urmatoarele functii:

- protejeaza deponentii în eventualitatea insolvabilitatii si lichidarii bancii;

- absoarbe pierderile neanticipate, pentru a mentine încrederea clientilor astfel încat, în conditii de stres, bancile sa-si poata continua activitatea.

- serveste la achizitionarea de mijloace fixe necesare desfasurarii activitatii;