Anatomie

ANATOMIE

CURSUL II - ARTROLOGIE

Syndesmologia (syndesmos= ligament, logos= ştiinţă) este partea anatomiei care are ca obiect studiul articulaţiilor. Articulaţiile sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc între ele.

Aceste elemente sunt reprezentate prin formaţiuni conjunctive şi muşchi.

Artrologia tratează formaţiunile conjunctive.

STRUCTURA ŞI CLASIFICAREA STRUCTURALĂ A ARTICULAŢIILOR

Articulaţiile se clasifică după gradul de mobilitate şi după structura lor.

Clasificarea după gradul de mobilitate deosebeşte:

Sinartroze : articulaţii în care capetele osoase se găsesc în oarecare continuitate datorită formaţiunilor conjunctive de legătură, au o mobilitate redusă (articulaţii semimobile sau amfirtroze), foarte redusă sau nulă (articulaţii fixe) .

Diartroze : articulaţii cu structură tipică, capete osoase în contiguitate şi având mobilitatea importantă.

I. SINARTROZELE

Se clasifică, după structura elementelor de legătură :

Syndesmoze - juncturae fibrosae

Syncondroze- juncturae cartilagineae

Synostozele- juncturae osseae

- Syndesmoze - juncturae fibrosae

Oasele se află strâns legate prin ţesut fibros dens- fibre de colagen sau fibre elastice. Nu permit mişcări sau permit mişcări foarte reduse.

Membrana interosoasă este formată din mănunchiuri de fibre de colagen, divers orientate, întinse între oasele antebraţului sau gambei. Prin poziţia ei, membrana separă compartimente la nivelul segmentelor respective şi este implicată în diferitele tipuri de mişcări dintre cele două oase, asupra cărora are acţiune stabilizatoare.

Ligamentele galbene sunt structuri dreptunghiulare formate din ţesut elastic, intercalate între lamele vertebrale. Ele închid peretele posterior al canalului vertebral conectând două lame adiacente şi formează un şir de sindesmoze cu rol important în statica coloanei vertebrale.

Suturile reprezintă o varietate specială a syndesmozelor. Ele constituie articulaţiile fixe dintre oasele craniului. Ţesutul fibros interpus între oasele craniene se numeşte ligament sutural. El are o structură complexă. Realizează legătura interosoasă prin straturile periostice şi oferă spaţiu pentru funcţia de creştere craniană. În jurul vârstei de 20 ani, ligamentul sutural începe să fie înlocuit cu ţesut osos, determinând transformarea suturilor în synostoze.

Gomfozele reprezintă o varietate diferenţiată de syndesmoză, prin care este asigurată fixarea dinţilor în procesul alveolar. Rădcina dintelui este fixată în cavitatea alveolară printr-un ligament periodontal (alveolo-dentar).