Imunologie

Curs 1

CONCEPTE DE BAZĂ

IMUNOLOGIE - IMUNITATE

- Imunologia este definită ca știință a imunității.

Cuvântul - imunitate - vine din latină, immunitas, cu sensul de excepție, scutire, cuvânt derivat din immunis, care în dreptul roman semnifică - scutire de taxă, de impozit -

Imunologia se referă la capacitatea unui organism viu de a reacționa la un agent patogen.

- Imunologia este o ramură complexă a științelor biologice, care studiază sistemele de apărare ale organismelor vii împotriva efectelor patogene ale anumitor substanțe.

- Imunitatea este ansamblul mecanismelor biologice care permit unui organism pluricelular să-și mențină coerența celulelor și țesuturilor constituente și să-și asigure integritatea, prin recunoașterea și acceptarea a ceea ce îi aparține (self) și recunoașterea și eliminarea a ceea ce nu îi aparține (non-self).

- Aparține - unui organism sau este considerat self, ansamblul moleculelor rezultate din expresia genomului organismului respectiv (molecule membranare, proteine structurale, enzime, hormoni, proteine plasmatice).

- Nu aparține - unui organism sau este non-self, ansamblul moleculelor diferite de self (necodificate de genomul organismului) a căror prezență în organism declanșează mecanisme de apărare și protecție. Moleculele non-self pot fi exogene - elemente străine organismului, patogene sau nepatogene (exp. bacterii) sau endogene - modificări ale strucuturilor moleculare proprii (exp. celule canceroase). Moleculele non-sel sunt numite antigene și pot avea natură foarte variată (Figura 1).

Imunitatea oferă organismului viu capacitatea de dezvoltare a mediilor specifice de apărare (înăscute sau dobândite) contra unui agent patogen exterior (infecțios, toxic, tumoral) sau contra unui corp străin (grefă).

Inițial Imunologia a apărut ca un domeniu particular al Microbiologiei, deoarece noțiunea de imunitate definea starea de nereactivitate sau de rezistență a organismului față de un agent microbian. Ulterior, domeniul limitat numai la efectele benefice ale răspunsului imun, a fost extins, pentru a include și efectele negative. Astfel s-a demonstrat că imunitatea nu este întotdeauna benefică pentru organism, putând uneori să reprezinte prin ea însăși un fenomen patologic, determinat de stările de hipersensibilitate, respingerea transplanturilor de țesuturi și organe, boli autoimune etc.

Figura 1 : Sel și non-self. Schemă adaptată după un model realizat de Servier Medical Art.

Progresele moderne ale imunologiei experimentale și clinice au permis trecerea bagajului de cunoștințe imunologice din domeniul laboratorului în cel al practicii medicale imediate. Un exemplu în acest sens îl constituie imunoprofilaxia, activă prin vaccinuri și imunoterapia unor boli cronice.

SISTEM IMUNITAR. COMPONENTELE SISTEMULUI IMUNITAR

Un organism viu, indiferent de poziția lui pe scara evolutivă, are un sistem de apărare și de rezistență în fața agresiunilor exercitate de numeroși factori. Coexistența organismelor superioare cu microorganisme patogene și/sau nepatogene a dus la apariția și selectarea unor mecanisme eficiente de protecție.

- Sistemul imunitar este unul dintre marile sisteme fiziologice ale unui organism, constituit dintr-un ansamblu de elemente interconectate, care pot recunoaște și tolera ceea ce aparție organismului - self - și apără organismul, eliminând agenții străini, a căror proliferare ar duce la distrugerea organismului - non-self. Ceea ce este recunoscut și diferențiat ca non-self este distrus, fiind considerat patogen (viruși, bacterii, paraziți, toxine, anumite particule sau molecule străine).