Extras din curs

C. ORGANITELE DIGESTIEI CELULARE:

1. LIZOZOMII (figurile 1, 2)

Definiţie sunt organite membranare de formă sferică sau ovoidală,

Localizare prezente în citoplasma tuturor celulelor ce excepţia hematiilor

Dimensiuni majoritatea sunt vizibili doar la micro scopul electronic, dar există şi lizozomi de talie mare (din leucocitele PMN) care sunt vizibili şi în microscopia fotonică.

Tipuri lizozomi primari (omogeni) fără activitate lizozomi secundari (heterogeni) pot fi:

- heterofagozomi

- autofagozomi

- corpii reziduali

Durată de viaţă Sunt lizozomi tineri care au o durată de viaţă mai scurtă, de aproximativ 24-48 ore. Lizozomii secundari sunt lizozomi funcţionali ce au o durată de viaţă mai lungă (de la câteva zile la câteva săptămâni. Rezultă in urma fuzionării lizozomilor primari cu diferite substanţe fagocitate, endocitate sau degradate. din celule.

Organizare ultrastructurală- ME Sunt de talie mica, de 0,5 microni, prezinta o membrana unica de

7-8nm de tip unitate membranara si o matrice omogenă sau fin granulară şi adeseori un set incomplet de hidrolaze acide.

Au talie mai mare, 1-2 microni, matrice heterogenă ce conţine structuri granulare, membranoase şi un set enzimatic complet.

Lizozomii secundari se impart in :

-heterolizozomi, in ei sunt incluse materiale din afara celulei

-autolizozomi, cuprind materiale preluate din citoplasma

-corpi reziduali care acumuleaza si depoziteaza materiale de natura diferita

-corpi multiveziculari

Evidenţiere Metode histochimice ce permit vizualizarea enzimelor conti ute in matricea lizozomala. Cel mai frecvent se evidentiaza fosfataza acida, considerata « enzima marker lizozomala »

Figura 1. Schema Lizozomi.

Heterofagia este procesul prin care lizozomii realizează digestia intracelulară a substanţelor nutritive, a bacteriilor, a virusurilor introduse în citoplasmă prin endocitoză şi fagocitoză. Procesul de heterofagie este legat de nutriţia celulei şi de mecanismele de apărare ale acestei.

Autofagia reprezintă procesul de digestie intracitoplasmatică a diferitelor structuri proprii celulei respective, care şi-au terminat activitatea şi se află în diferite grade de dezintegrare.

Figura 2. Lizozomi primari şi secundari, ME

2. PEROXIZOMII

Definiţie sunt organite ultramicroscopice comune tuturor celulelor (animale şi vegetale), care catalizează reacţia de formare (oxidaza) şi de descompunere (catalaza) a peroxidului de hidrogen (care este un compus toxic pentru celulă).

Număr se găsesc în număr variabil în celule, în funcţie de tipul celulei şi de momentul ei de activitate.

Dimensiuni este între 0,1 - 0,5 nm.

Tipuri:

- peroxizomi propriu-zişi (diametru de 0,5-1,5nm).

- microperoxizomi (diametru de 0,2 - 0,4 nm).

Organizare structurală -MO Nu se observă

Organizare ultrastructurală- ME peroxizomii se prezintă sub formă de vacuole sferice sau ovoide, uneori de forme neregulate cu prelungiri şi sunt formaţi din

- o membrană trilamelată, cu diametru de 6,5-8 nm;

- matrice omogenă fin granulară, care în general apare mai întunecată la fluxul de electroni decât matricea lizozomală;

- nucleoid - structură densă de microtubi, care în secţiune transversală dă imaginea unui fagure de miere

- placa marginală - este o lamă densă la fluxul de electroni, are o compoziţie asemănătoare cu a membranei reticulului endoplasmic.

Nucleoidul şi placa marginală se găsesc doar în peroxizomii propriu-zişi (figura 3).

Organizare chimică peroxizomii conţin proteine, lipide şi enzime: catalaza (marker peroxizomal), uratoxidaza, D-aminoacidoxidaza, enzimele ciclului de glicoxilare etc .