Curs informatică aplicată anul 1

Capitolul I.

Noþiuni introductive

1.1 Scurt istoric al dezvoltarii calculatoarelor

În ultimii 70 de ani calculatoarele au evoluat continuu, specialistii în domeniu împarþind

aceasta perioada în cinci etape, denumite generaþii de calculatoare. Criteriile care au stat la baza

acestei clasificari includ: arhitectura sistemelor; tehnologia de construcþie a componentelor,

modalitaþile de procesare a programelor, caracteristicile sistemelor de operare, limbajele de programare

folosite.

Prima generaþie în evoluþia calculatoarelor (1938-1953) a fost caracterizata de utilizarea

tuburilor electronice iar calculatoarele erau destinate calculelor stiinþifice si comerciale. În aceasta

perioada se încadreaza calculatoarele Harvard Mark 1 si ENIAC.

Generaþia a doua (1954 - 1963) a fost caracterizata de folosirea tranzistorului pentru realizarea

circuitelor logice. Calculatoarele din cea de-a doua generaþie aveau în jur de 100 de instrucþiuni

complexe, memorie de tip magnetic si dispozitive periferice.

Limbajul de programare Fortan a aparut în anul 1956 iar limbajele Algol si Cobol (Common

Business Oriented Language - limbaj orientat spre aplicaþiile de afaceri) au aparut dupa anul 1960. În

anul 1955 a devenit operaþional primul calculator cu tranzistori, denumit TRADIC (Transistor Digital

Computer).

Generaþia a treia de calculatoare (1964 - 1980) se caracterizeaza prin utilizarea circuitelor

integrate pe scara mica (SSI - Small ScaleIntegration) si medie (MSI - Medium Scale Integration).

Generaþia a patra de calculatoare (1981 - prezent) se caracterizeaza prin construcþia de

calculatoare ce utilizeaza circuite integrate pe scara mare(LSI -Large Scale Integration) si foarte mare

(VLSI - Very Large Scale Integration). Folosirea microprocesorului si a microprogramarii a oferit

calculatoarelor posibilitatea utilizarii unui set complex de instrucþiuni si asigura un grad sporit de

flexibilitate.

În aceasta perioada a fost scos pe piaþa primul calculator personal (PC- Personal Computer) de

catre firma IBM în anul 1981. Toate calculatoarele personale ce au fost construite ulterior si au pastrat

arhitectura originala IBM au fost denumite calculatoare compatibile IBM-PC. Primul IBM-PC avea

urmatoarele caracteristici: Microprocesor pe 16-biþi 8088, Memorie ROM BASIC; Floppy-disc de

360KB; Sistem de operare DOS 1.0. În 1985 Intel introduce microprocesorul 80386 (primul membru

pe 32-biþi din familia 80x86). În 1986 firma Compaq introduce primul sistem bazat pe 80386. În 1989

Intel introduce microprocesorul 80486, ce includea coprocesor matematic. În 1992 apar procesoarele

Intel Pentium (cu 64-biþi pentru magistrala de memorie), AMD si Cyrix (procesoare compatibile -

INFORMATICA APLICATA

4

„clone”). În 1996 apare Intel Pentium Pro. În 1998 apare Intel Pentium II. În 2000 apare Intel Pentium

IV la 1.5 GHz. În 2003 este depasita graniþa de 3 Ghz de funcþionare a procesoarelor comerciale.

Calculatoarele din cea de-a cincea generaþie (prezent - viitorii ani), sunt înca în faza de

dezvoltare. Ele se bazeaza pe utilizarea inteligenþei artificiale, a circuitelor integrate specializate si a

procesarii paralele. Exista unele aplicaþii ale celei de-a cincea generaþii de calculatoare care sunt deja

utilizate astazi, cum ar fi recunoasterea vorbirii. Utilizarea procesarii paralele si a superconductorilor

face viabila inteligenþa artificiala. Scopul principal al celei de-a cincea generaþii de calculatoare este

acela de a dezvolta echipamente capabile sa raspunda limbajului natural uman si sa fie capabile de

învaþare si organizare proprie.

Ca domeniu distinct de activitate, informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem

economico-social privind elaborarea de metode, tehnici, concepte si sisteme pentru prelucrarea

automata a informaþiei. Din acest punct de vedere informatica este definita ca fiind stiinþa care se

ocupa cu studiul si elaborarea metodelor de prelucrare a informaþiei cu ajutorul sistemelor automate de

calcul. În accepþiunea curenta, informatica cuprinde toate activitaþile legate de proiectarea, realizarea si

exploatarea sistemelor de prelucrare automata a datelor, în scopul cresterii eficienþei activitaþilor

umane.

1.2 Sisteme informatice

Conceptul de sistem desemneaza un ansamblu de elemente dependente între ele, formând un tot

organizat care pune ordine în gândirea teoretica sau activitatea practica dintr-un domeniu sau altul. Un

sistem economic reprezinta un ansamblu de elemente interdependente, prin intermediul carora se

realizeaza obiectul de activitate al unei unitaþi economice. În analiza structurii organizatorice si

funcþionale a unui sistem economic se disting urmatoarele componente: sistemul decizional; sistemul

operaþional; sistemul informaþional.

Sistemul decizional este format din ansamblul de specialisti care, prin metode si tehnici

specifice prognozeaza si planifica, decid, organizeaza, coordoneaza, urmaresc si controleaza

funcþionarea sistemului operaþional, cu scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite.

Sistemul operaþional reprezinta ansamblul de resurse umane, materiale si financiare precum si

întregul ansamblu organizatoric, tehnic si funcþional, care asigura realizarea efectiva a obiectivelor

stabilite prin deciziile transmise de sistemul decizional.